Îi vezi înghesuiţi unii într-alţii ca nişte haine ponosite în dulapuri
aliniaţi în bănci sau în picioare,
urmărind ca pe un film de epocă
cum li se lungesc sau li se scurtează umbrele
cum li se lăţesc tâmplele
cum le trec dorinţele
cum alunecă dintr-un trup în altul
risipind chip după chip
îi vezi luptându-se cu praful şi cu zgomotul
izbindu-se de oglinzi
ca de nişte întrebări hilare
îi vezi cum îşi revarsă harul peste duşumeaua proaspăt locuită
a sălilor de aşteptare
pielea le devine tot mai transparentă
prin porii ei încep să li se vadă toate ruinele
gravitaţia le trage în jos surâsul
Noaptea le ia amprentele, le înregistrează numele
în dosarele fricii