Ca întotdeauna, apariţia evenimentului reuşeşte să polarizeze aspectele pozitive din toate secţiunile fenomenului, iar un recent exemplu este Festivalul “Craiova muzicală” deschis la 26 noiembrie şi care se va încheia la data de 17 decembrie, care la această ediţie a XXXI-a marchează şi centenarul înfiinţării Societăţii filarmonice din Craiova, în anul 1904. Toţi oamenii de seamă ai locului (a se citi înstăriţi) contribuiau financiar în acele prime decenii ale secolului XX pentru ca şi capitala Olteniei să se poată mândri cu o viaţă culturală. În 1947, prin decret regal se reorganiza Filarmonica din Craiova. În momentul actual, instituţia cuprinde orchestra simfonică, orchestra de cameră, corul mixt şi mai multe formaţii camerale. Statul este singurul care contribuie la întreţinerea Filarmonicii “Oltenia”, iar manifestările ce marchează centenarul au fost susţinute consistent de guvern, ministerul culturii, prefectură şi primărie... Cât despre acei oameni de seamă din prima jumătate a secolului XX, care aflaseră că “dă bine” să sprijini cultura, nepoţii sau strănepoţii lor nu par să fi auzit de astfel de lucruri. NU spun lucruri noi, dar, din când în când, ele ies parcă mai violent la suprafaţă. În timpul acestui festival, se pare că muzicienii craioveni au reuşit să-şi uite frustrările, oferind o serie de concerte eveniment, susţinute fie de formaţiile locale, fie de invitaţi din ţară şi chiar de peste hotare.
Am participat la una dintre aceste seri muzicale susţinute de orchestra simfonică din “Citta di Grosseto” dirijată de Lorenzo Castriota Skanderbeg şi avîndu-l ca solist pe pianistul Antonio di Cristofano. Orchestra italiană a impresionat printr-o sonoritate deschisă, luminoasă, cu o bună calitate a partidelor de coarde, iar programul ales în cele două concerte a cuprins numai lucrări populare, care plac publicului, chiar dacă interpretarea nu este “de disc”. Am ascultat astfel Uvertura la Nunta lui Figaro de Mozart, Concertul nr. 3 în do minor pentru pian şi orchestră şi Simfonia I de Beethoven, petrecând alături de publicul craiovean o seară agreabilă.
Mihai Ungureanu
Actualul director al Filarmonicii “Oltenia”, pianistul Mihai Ungureanu (care a mai condus destinele acestei instituţii între anii 1990 şi 2000, revenind în 2004) a reuşit să propună în acest an un program cu multe puncte de atracţie, ceea ce a convins şi publicul local (care există, dar suferă de o “inerţie” fundamentală). Cîteva exemple de astfel de concerte ar fi recitalul Sol Music Ensemble din Iran, un concert al orchestrei “Virtuozii din Bucureşti” dirijată de Horia Andreescu, avându-l ca solist pe pianistul Dan Grigore (rar întâlnit în concerte în ţară), trei spectaculoase concerte ale corului şi orchestrei Filarmonicii “Oltenia” cu Recviemul de Dvorak, Recviemul de Verdi (în seara de 10 decembrie) şi Simfonia a IX-a de Beethoven (în concertul de închidere din 17 decembrie, cu Sergiu Comissiona la pupitru), dar şi concerte corale, de muzică veche, de muzică contemporană... o paletă complexă, pentru toate gusturile.
De altfel, această problemă a publicului a fost dezbătută şi la simpozionul pregătit de secretarul muzical al Filarmonicii, Radu Jianu, alături de multe alte subiecte. Pentru că la această întâlnire au participat o seamă de muzicieni ale căror destine au fost legate de Filarmonica “Oltenia” din Craiova în ultima jumătate de veac, începând cu Theodor Costin, venit aici din 1952, timp de decenii dirijor, dar şi director al instituţiei, continuând cu Alexandru Racu, dirijor al corului academic (unul dintre valoroasele ansambluri de gen din ţară), cu dirijorul şi directorul Modest Cichirdan şi nu numai. Am simţit multă nostalgie pentru vremurile în care eficienţa economică nu era cea care guverna destinele unei instituţii ca aceasta, am ascultat amintiri frumoase care denotau pentru cei mai tineri existenţa unei tradiţii pentru a cărei conservare trebuie făcute eforturi de altă natură decât cele de acum câteva decenii. Dar aceste eforturi trebuie să existe, iar echipa condusă de Mihai Ungureanu pare să fie dispusă să le facă (cel puţin aceasta a fost senzaţia pe care a oferit-o în timpul acestui festival).