frunzele care cad şi lumina care le îmbrăţişează,
aerul îngheţat şi buzele tale arse de vânt
sunt acelaşi lucru
şi autobuzele care vor supravieţui fericirii noastre
şi ceştile de cafea din ziua în care nu ne mai întoarcem
şi umbrele noastre îmbrăţişate pe podea
şi lumea care va continua după plecarea noastră
cu spitalele ei cu aleşi cu câinii ei tunşi de cei mai buni stilişti
şi aerul care trece din plămân în plămân
şi vântul care bate dinspre miazăzi
sunt acelaşi lucru
şi soarele care-mi încinge tâmplele peste care au trecut cândva sărutările tale
şi toate cele neîntâmplate
de care mi-e atât de greu să mă despart
odată îngropate în amintire
sunt acelaşi lucru