O singură dată
Frunzele care cad sub ochii tăi acum
sunt totuna cu cele care se desprind
din alte toamne şi din trupul meu
şi din această viaţă în care n-am apucat să înfloresc
decât o singură dată
când doar tu ai fost martor
Fantoma
Fantoma ta mă vizita în copilărie, mă pândea după o perdea galbenă de catifea
Care acoperea intrarea în cămară
Sau mă aştepta pitită sub plapumă
Îi simţeam răsuflarea fierbinte când mă ghemuiam în pat,
Mirosul impregnat în perna mea, amestecându-se cu al meu
Mi-ai promis că o să rămânem copii
Fantoma ta îmi aducea bomboane când eram bolnavă,
Îmi împrumuta puloverul tău când clănţăneam de frig
Mă ducea la teatru când mă abandonau iubiţii
Iubirea noastră vindeca animalele bolnave, oprea cutremurele, stingea incendiile
Mi-ai promis că n-o să îmbătrânim
Vânturile boreale deja au început să-ţi mănânce obrajii, ţi se scorojesc tâmplele
Mă întreb dacă îţi voi mai recunoaşte surâsul strivit sub hălcile de ceaţă ale timpului
Dacă am să-ţi mai pot desluşi umbra printre celelalte umbre
Până la urmă nu-mi va mai rămâne din tine decât gustul ploii
Ceara melancoliei care-mi îmi arde cuvintele.
Mi-ai promis că n-o să murim niciodată.