Lămpile din casa bunicilor sunt nevătămate, arată ca în copilărie. Ei nu mai sunt.
Am conuri de brad din liceu, brăţări din adolescenţă, căciuliţa pe care i-am croşetat-o primului meu motan.
Am o vază spartă, primită de la cel mai vechi prieten.
Ţin o sticlă goală de parfum în vitrină.
Păstrez flori uscate, cioburi, eşarfe vechi, desene urâte.
Obiectele ajută.
Fac să pară că există o continuitate.
Casa e tot mai plină de ele, mai încărcată.
Absenţele sunt bine camuflate.
Cel mai preţios lucru pe care îl am e un pulover vernil.
Îl ţin într-o pungă sigilată ca să-i păstrez mirosul.
Dimineaţa vine ca o fantomă.
Deschide ferestrele, mă împinge la duş, pune cafeaua pe foc.
Face totul în absenţa mea.
Liniştea mă însoţeşte pretutindeni un animal beteag şi blând.
Uneori mă trezesc în toiul nopţii şi sfâşii punga.