Sunt îmbrăcată într-o rochie albă din dantelă ca şi cum ar trebui să merg la bal.
Scriu de la prima oră a dimineţii ca şi cum ar avea un rost
Mă zbat să vină toamna ca şi cum ar urma să se întâmple ceva.
Îmi studiez chipul ca pe un trădător, ca şi cum aş avea de ales.
Mă cert cu lucruri imposibile şi neadevărate, apoi îmi cer scuze, ca şi cum ar şti cineva.
Regret cele gândite şi simţite în zadar ca pe o faptă rea, ca şi cum i-ar păsa cuiva.
Alerg prin amăgirile altora ca un şobolan rătăcit într-o pivniţă întunecoasă.
Am chiar şi o icoană la marginea patului ca şi cum aş avea credinţă.
Se dau lupte cumplite în mine şi sunt doar învinşi în ele.