Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Crăciun  Sageata  Poveşti de Crăciun la LiterNet

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

O uşă cu romb de dantelă


Elena Nica

17.12.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Uşa de la casa mare a bunicilor avea un romb de sticlă sus, pe care bunica pusese o dantelă apretată albă. Prin ochiurile dantelei venea Crăciunul. Atunci mă ridica bunicul în dreptul rombului de sticlă, să văd fulgii de nea şi pe colindători înainte să le deschidem mare uşa. Mă înălţa de subsuori până la ochiul romb cu dantelă al intrării de lemn gros care totdeauna mirosea a gaz şi vopsea proaspătă, doar toate ale casei fuseseră curăţate înainte de sărbători. Cred că Moş Crăciun intra cumva tot pe acolo... Nu l-am văzut dar gaura cheii mi se părea prea mică...

Am pândit multă vreme un scaun uşor, pe care să pot să-l mut în dreptul uşii, ca să văd prin rombul de dantelă, afară, câinele nostru mare, pe care mi-l închipuiam acrobat defilând pe sârma de rufe întinsă de la un capăt la altul al curţii. Casa avea ferestre, fireşte, dar nu ştiu de ce, simţeam că ce e de văzut pe ochiul acela vine... O întrebasem pe bunica de ce câinele nostru stă legat tot timpul. Mi-a zis că uite, în fiecare noapte cîinele e liber, îi dăm drumul pe sârmă. Cum mergea el pe sîrmă? Cum? N-am reuşit să văd aşa că mi l-am închipuit grozav şi liber noaptea, ca pe un balerin, cu labele încrucişate pe sârma de rufe atunci când nu erau rufe. Când erau rufe, îi căutam dimineaţa urmele de iarbă pe aşternuturile şi pernele puse la uscat. Discret, câinele nu le lăsa niciodată.

Colindătorii veneau seara şi ne făceau prima cântare cu steaua lipită de rombul acela. Atât vedeam, steaua, prin romb. Mai încolo, deschideam uşa larg şi le vedeam feţele dragi, obraji îmbujoraţi şi ei primeau mere roşii, covrigi, cozonac şi toate bunătăţile la care râvnisem şi noi toată săptămâna.
- Ai cui sunteţi voi?
- Ai lui Miron.
- Toţi?
- Toţi.
- Frumos cântaţi!

M-am făcut şi eu colindătoare mai târziu. Cea mai iubita cântare pe care am făcut-o vreodată s-a petrecut în strada Frumoasă. A fost ca şi cum aş fi intrat din nou prin rombul de dantelă al copilăriei în noaptea în care steaua sus răsare, ca o taină mare...

Anul trecut, în preajma Crăciunului eram aproape de Baghdad, priveam noaptea printr-o bucată de sticlă colorată din vitraliul ferestrei... un romb violet prin care vedeam deşertul ca pe o mare împietrit-roşie sub ploaia subţire de iarnă. Mi-am dorit să fiu acasă şi am ajuns repede, repede, cântându-mi în şoaptă "iată vin colindători, florile dalbe, noaptea pe la cântători, florile....

Şi mai e un Crăciun. Cel în care am privit soarele ivindu-se printr-un romb de nori deasupra mării. Atunci iubeam. Vă spun, cred că toate minunile au venit la mine pentru că uşa bunicii avea un romb de sticlă cu dantelă albă apretată.




Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Colindul din nucă, Ana-Maria Androne-Bouman (4.4/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Moşul şi Banca - o poveste de Crăciun, Diana Cuzic (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Invitaţie la poveste de Crăciun, Redacţia LiterNet (5.0/5 - 10 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Culoarea Crăciunului, Iulia Hossu (5.0/5 - 9 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Domnul C., Alexandra Mariniţu
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Felicitările Fundaţiei Hope and Homes for Children România


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer