Definiţia răului

Dumnezeu şi frate-su s-au aşezat la masă
Şi fumează.
Mai rar scot câte un cuvânt,
Dar doar aşa, vorbe-n vânt.
Dumnezeu zice,
- într-un final -
- Mă enervezi.
Pe fruntea fratelui divin
O boabă de sudoare.
Şi Dumnezeu şi mai iritat
- Mă enervezi. Nu zici nimic?
În ochii fratelui era beznă,
De parcă toată lumina de-a fost dată-n prima zi
S-a-nchis.
Şi Dumnezeu e trist.
Divinul frate, e închis
Închis în dânsul şi-i surprins făcând
Gesturi mârşave
Adăpostind,
Oamenii răi, în edenul răsmoştenit.
Dumnezeu, împărţi în felul său
Pajiştea-n
Bine şi Rău
Cu-n râu.
Şi-i explică fratelui său că-i rău cu rău
Cu mult mai rău decât răul râu rău.
Şi-aşa a fost numit fratele său,
Rău.
Dumnezeu e singur şi trist.
Răul e închis închis, departe de paradis.
Totuşi, ce-i să fii rău cu frate-tău?
Dumnezeu iar trist,
strigă mereu în paradis:
"Lumină, lumină, lumină"
Şi Răul îl aude-n vis,
Şi-i dă lui frate-su ce i-a cerut,
din propriul paradis.