Avem aici timpul
Exemplarul pe cale de dispariţie
Aparţinând omului,
Animalul său de companie.
Prietenul său,
Camaradul,
Tovarăşul,
- Sau cel puţin asta credeam -
Dar ştiţi, Timpul s-a întors la un moment dat
Împotriva-mi
A mea,
Importantul!
Eu de-am dat din complexul meu costal,
Viaţă unei fiinţe,
Aproape egală mie.
Eu însumi cu mâinile mele
Am dat importanţă acestei noţiuni
De efemeritate
Pe care eu, la rândul meu,
O pot face să dispară.
La fel ca pe fiinţa ce mi-a urmat.
Dar Timpul m-a trădat pe mine,
Omul,
Şi s-a lăsat cucerit de vrăjile femeii.
Şi de vorbele de duh,
False.
Aşa că l-am izgonit din Împărăţia mea,
Şi-l ţin captiv în cuşca coastelor mele
Ca să rămână pe veci cu a sa,
Cu el,
Cu veşnicele
Creaţiile mele.
Eu creatorul,
Vă prezint aici,
Muzeul durerilor mele.