Pe cine mai dăm vina

Ţânţarii sunt luptători cu sete de sânge,
Pe dânşii nimeni nu-i plânge.
Pe front, mor ţânţarii pe capete,
Vara.
Împânzesc prin sângele lor infectat,
Dorinţa de luptă.
Şi noaptea,
Prin capilare le curg oamenilor idei
De crudă răzbunare,
Cu sete de sânge,
Şi se visează cu puţin înainte de somnul lor

DULCE.
Tranşând - cu pudoare -
Trupuri catifelate
Şi foste iubiri
Încadrate în false chenare,

Sub metri de pământuri,
Săracele trupuri catifelate.

Gângănii infectate le tulbură
SOMNUL,
Pipăind ale lor trupuri,
Cu picioruşele delicate.
Săracele foste iubiri deloc vindecate.

Zac acum, perfect încadrate în
Cimitirul trupurilor
Fostelor iubiri
Ale fostului om,
Pişcat de un ţânţar,
Picat acum
Vinovat.