Locuitorii insulei le construiau încă din secolul 15, din piatră sau lemn, ele servindu-le drept locuinţă sau, în multe cazuri, drept grajduri şi hambare. În prezent ele nu se mai fac (nu se mai cultivă cereale în zonă iar stuful care trebuie schimbat o dată la 5 ani e foarte greu de găsit şi foarte scump) dar le întâlneşti în unele locuri din Madeira, şi în special în Santana, un sat de pe coasta de nord a insulei, pe care l-am savurat vreme de câteva minute, încercând să-mi imaginez cum trăiau oamenii pe vremuri într-o căsuţă în care soarele pătrunde cu greu dar care, pe dinafară, e încântătoare ca miss fata de la ţară care stă la pozat, conştientă că e frumoasă de pică. Nu l-am vizitat, dar am aflat că în Santana se află şi un parc tematic, în care afli mai multe despre istoria timpurie a insulei şi despre cultura acesteia.
Am spus-o şi la începutul călătoriei noastre: Madeira e o insulă vulcanică, născută dintr-o erupţie ce a avut loc acum 400 de mii de ani. Ce s-a întâmplat atunci depăşeşte şi imaginaţia unui regizor de filme cu catastrofe naturale aşa că dacă eşti pasionat de vulcani, erupţii şi alte lucruri fierbinţi de acest gen, e musai să nu ocoleşti Centrul de Vulcanism din Sao Vicente, o mică localitate aflată tot pe coasta de nord a insulei, chiar în capătul văii de unde a început formarea Madeirei.
La Centro do Vulcanismo o să descoperi, printre multe alte lucruri aşezate în forme cât mai "audio-vizuale", că Madeira este, de fapt, doar vârful unui vulcan de tip iceberg, al cărui corp se află scufundat la o adâncime de 4.000 de metri sub nivelul mării. Iar dacă vulcanii te lasă rece în aparenţă, mai dă-le o şansă şi vizitează şi peştera vulcanică din cadrul aceluiaşi centru. De fapt, e vorba de o serie de peşteri rezultate în urma erupţiei petrecute pe vremea când dinozaurii erau şefii planetei. 1.000 de metri sub pământ (700 dintre aceştia sunt accesibili vizitatorului) şi o plimbare de o jumătate de oră în decor cavernal printre acumulări de lavă, lacuri subterane, mici stalactite vulcanice şi alte fenomene lăsate în urmă de istorie.
Nordul Madeirei e diferit de sudul care e mai însorit şi, parcă, mai vesel. Într-un fel, ca orice zonă de nord, a oricărui loc. Mi s-a părut ceva mai sălbatic, oricum mai puţin locuit dar de o frumuseţe naturală ce împleteşte exotismul cu un farmec special, pe care nu l-am regăsit în nicio altă parte din Europa. În Madeira de nord e câte ceva din fiecare ţară europeană, un mix cu straie portugheze neconvenţionale. Nu ştiu dacă pădurile de lauri şi de eucalipţi, dacă stâncile care par a se prăbuşi dramatic în valurile oceanului sau dacă peisajele variate şi pline de savoare se fac "vinovate" de sentimentul că acest loc a fost binecuvântat de Dumnezeu.
Ne-am oprit, pe drumul spre piscinele naturale din Porto Moniz, să mâncăm un păstrăv, la un restaurant de pe marginea drumului ce trece printr-o pădure de lauri, in Chao da Ribeira. La Casa de Pasto Justiniano nu găseşti luxul culinar pe care îl ai în alte restaurante cu ştaif. Dar păstrăvul e delicios şi nu vei avea nevoie decât de o bolo do caco alături (pâinea tradiţională din Madeira) şi o bere Coral pentru a fi fericit. Şi atunci îţi aminteşti că, legat de Encumeada, locul din mijlocul insulei, prin care ai trecut mai devreme şi te-ai oprit pentru a admira de la înălţime ambele laturi ale Madeirei - cea nordică şi cea sudică - legenda spune că oamenii care trăiesc acolo nu au văzut niciodată marea fiindcă bogăţia şi frumuseţea munţilor din Madeira sunt suficiente pentru a-i face fericiţi.
Piscinele Naturale Din Porto Moniz
Ziceam de piscinele naturale din Porto Moniz, ultimul popas în periplul prin Madeira, un loc parcă desenat de un pictor nebun care a "aruncat" haotic mai multe stânci vulcanice, umplând spaţiul dintre ele cu apa oceanului pentru a oferi vizitatorului două tipuri de imagini, în funcţie de capriciile vremii: nebunia furtunii şi serenitatea zilelor însorite. Desigur, pe timpul verii, te poţi îmbăia liniştit în acest cadru spectaculos, facilităţile staţiunii în care se află fiind pe măsura unei localităţi primitoare şi ofertante, de la malul oceanului. Nu am avut această plăcere în luna martie, vântul puternic dramatizând atmosfera în mod considerabil, dar mi-am imaginat peisajul într-un iulie călduţ în care oamenii se joacă de-a v-aţi ascunselea printre stâncile nărăvaşe din apă.
Nu pot încheia fără a recomanda Madeira drept o destinaţie care va merge oricui la suflet. Nu e o destinaţie de plajă (deşi cele câteva plaje artificiale îi conferă şi această latură, dar e un loc atât de bogat în tot ceea ce natura are de oferit şi atât de pozitiv în ceea ce oamenii au de comunicat, încât e imposibil să te întorci de aici şi să spui că nu ţi-a plăcut. De asemenea, nu pot încheia fără a arunca o privire asupra experienţelor culinare, în mod surprinzător, pe alocuri asemănătoare cu cele pe care le întâlneşti prin România.
Madeira Culinară
Oamenilor din Madeira le place să mănânce bine. Sandra, ghida noastră, ne-a confirmat acest lucru, spunându-ne inclusiv faptul că, de Crăciun, în familie se gătesc multe feluri de mâncare, cu care te poţi îmbuiba la maxim. Gastronomia Madeirei e bogată iar varietatea preparatelor e mare, de la peşte şi fructe de mare până la porc şi prăjituri delicioase.
Ar fi de menţionat în primul rând pâinea, acea bolo do caco de formă circulară, gătită cu usturoi şi unt şi servită în caco, o strachină de bazalt. Ai putea mânca bolo do caco de dimineaţă până seara, fără să te saturi, asortând-o unor antreuri uşoare.
Vorbind despre carne, e musai să încerci Espetada, un fel de frigărui de vită servite în mod spectaculos pe nişte ţăruşi lungi (care pot fi, în unele locuri, beţe de dafin) ce atârnă de un cârlig şi-ţi sunt aduşi la masă şi lăsaţi în mijloc, pentru a se servi la comun. Vita marinată în sos de dafin e trecută prin usturoi şi sare, iar ca variante se foloseşte carne de porc, cârnaţi sau chiar caracatiţă.
Calitatea de insulă aduce Madeirei posibilităţi nesfârşite atunci când vine vorba de preparate din peşte. Peşte proaspăt. Am amintit deja despre deliciosul peşte-spadă cu banane, servit la Beerhouse din Funchal. Dar pe meniurile restaurantelor găseşti ton, cod, fructe de mare, păstrăv (în zonele de munte), lipitori şi alte nebunii gătite cât se poate de bine.
Deserturile sunt la fel de bune şi, evident, vei vedea că multe dintre ele au ca ingredient fructul pasiunii, nelipsit atunci când e vorba de dulciuri. Totuşi prăjitura tradiţională este bolo de mel, prăjitura cu miere, un fel de turtă dulce făcută din zahăr de trestie de zahăr. Gătită cu melasă, bolo de mel poate fi păstrată până la 5 ani fără a-şi modifica gustul sau a se altera, de aceea peste tot în magazinele de suveniruri poţi cumpăra acest gen de turtă dulce devenită extrem de populară în anii '60 când gastronomul Renato José dos Santos a fost cel care a produs-o prima oară în cantităţi industriale. Prăjitura se poate face cu migdale sau alune iar tradiţia spune că nu trebuie tăiată cu cuţitul ci ruptă în bucăţi.
Am vorbit în celelalte episoade despre poncha, băutura tradiţională a Madeirei, făcută din rom de trestie de zahăr, miere şi lămâie, cu variante ce includ portocalele, mandarinele sau fructul pasiunii. Tot pe "modelul" poncha, poţi încerca ginja (vişinată curată) şi nikita, o băutură revigorantă, din ananas şi vanilie. Vinul de Madeira e obligatoriu iar iubitorii de bere vor descoperi în unicul brand local, Coral, o bere foarte bună.
Porto Mare Hotel
În fine, câteva cuvinte despre Porto Mare Hotel, cel care ne-a găzduit pe perioada şederii în Madeira. Parte a lanţului hotelier Porto Bay, Porto Mare e un excelent hotel de patru stele care oferă aproape tot ce-şi poate dori un turist. În primul rând cele cinci piscine, aflate în mijlocul unei adevărate grădini botanice, în care vei descoperi inclusiv o cuşcă plină cu păsări exotice. Mai mult de 500 de specii şi subspecii de plante, multe dintre ele originare din Australia, Noua Zeelandă sau de pe continentul african. Copaci diverşi, de la bananieri la avocado, plante aromatice şi medicinale etc.
Camerele sunt spaţioase şi dotate cu toate utilităţile necesare, balcoanele oferă privelişti superbe către ocean, spa-ul are nu mai puţin de şase încăperi în care poţi încerca diverse tratamente şi masaje, iar activităţile hoteliere variază de la distracţiile pentru copii la serile tematice. Porto Mare Hotel e situat la 2 km de centrul capitalei Funchal, într-o zonă turistică, plină de hoteluri şi restaurante. Un shopping mall se află la scurtă distanţă de hotel.