Ne despărţim de catedrala Ta'Pinu, având în minte faptul că insula Gozo e plină de biserici precum Iaşiul. Ca să nu amintesc de mărimea acestora. De pildă, satul Xewkija (pronunţaţi şu-chii-ia!), în care trăiesc 3000 de suflete, are o biserică atât de mare încât încap toţi locuitorii lui. Iar domul bisericii din Xewkija e înalt de 75 de metri, având un diametru de 27 de metri, cifre care-l trimit pe locul 3 în topul... domurilor din Europa, în urma celui de la Sf. Petru din Roma şi al catedralei Sf. Paul, din Londra.
După clipele de pioşenie, e momentul să ne bucurăm un pic de frumuseţile naturii gozitane. Iar unul dintre locurile cu care cei din Gozo se laudă din plin este Azure Window (Fereastra Albastră) - un arc din piatră de calcar, întins deasupra apelor mării, în golful Dwejra, de lângă localitatea cu acelaşi nume (care în traducere din malteză înseamnă "casa mică"). Super-populară printre scuba-diveri, Fereastra Albastră (formată cu mii de ani în urmă prin prăbuşirea a două peşteri de calcar) îşi trăieşte ultimii ani ai existenţei, în ultima vreme bucăţi de piatră prăbuşindu-se în apă, şubrezind astfel minunăţia. Ghizii insistă pe faptul că, dacă o vezi şi o fotografiezi, eşti norocos, fiindcă în curând din ea va rămâne doar amintirea. Şi dacă e să fie amintire, o pozăm şi noi, din plin, după ce trecem printr-un grup de scufundători care ies din costumele de neopren, având privirile celor care tocmai s-au întâlnit cu monstrul din Loch Ness.
Plouă - un nor rebel se scutură în mod bizar, întunecând un pic "albastrul" ferestrei din calcar, dar asta nu-i împiedică pe câţiva iubitori de adrenalină să sară de pe stânci în apele adânci (rima e intenţionată). Locul e celebru nu doar fiindcă arată spectaculos ci şi deoarece aici au fost filmate scene din Game of Thrones, The Clash of the Titans şi The Count of Monte Cristo. Dacă revedeţi vreunul dintre aceste filme, să ne scrieţi la ce minut apare Azure Window.
Citadela din Victoria
Maltezii mănâncă mult (şi bine) dar pun un accent special pe mâncarea sănătoasă. "Eco", aşa cum i se tot spune, deşi e greu să mai crezi în ceva "eco" în zilele noastre. Cea mai bună demonstraţie în acest sens o ai dacă ajungi la Ta'Mena, un fel de fermă în care vei vedea o frântură din ceea ce înseamnă "viaţa la ţară" în Malta, de la creşterea diverselor animale (struţi, iepuri, porci, capre etc) la cultivarea viilor şi a măslinilor. Un nene simpatic e dornic să-ţi facă turul fermei, după care te invită în micuţul magazin de prezentare să guşti din vinul (bun!) sau din pasta de roşii, să cumperi ulei de măsline de cea mai bună calitate, miere de Gozo sau roşii uscate.
Ta'Mena s-a dovedit a fi o haltă interesantă înainte de a ajunge în capitala insulei, oraşul Victoria. Acesta s-a numit iniţial Rabat (a nu se confunda cu Rabat-ul de pe insula Malta, în care vom ajunge mai târziu) dar numele i-a fost schimbat în Victoria, în anul 1887. Străzile înguste din Victoria au farmecul lor incontestabil. Şi parcă ne-am obişnuit tot mai mult cu culoarea gălbuie a zidurilor. O linişte deplină îşi face de cap printre clădirile ridicate cu multe secole în urmă: o galerie de artă colo, o bătrână care-şi aşteaptă lipsa de aşteptare, un bichon (cum altfel?) maltez curios la un balcon, porţi vopsite în albastru, verde sau roşu, contrastând puternic cu peisajul general, flori frumoase în faţa acestora şi, evident, catedrale, biserici, lăcaşe de cult. Plus câteva magazine vintage, încadrate perfect într-un oraş în care locuitorii îşi lasă casele descuiate şi cheile la vedere, fără teama că hoţii ar putea să le fure ceva. De ce? Pentru ca prietenii sau eventualii călători însetaţi sau obosiţi, să intre şi să bea un pahar cu apă sau să se odihnească pentru câteva minute.
Urcăm dealul care duce la Citadelă. The Citadella este oraşul vechi, fortificat, construit, de cine alţii decât Cavalerii Ioaniţi, între 1599 şi 1603. Un loc cu infuzii romantice, în care casele se înghesuie în jurul unei catedrale, toate fiind înconjurate de ziduri groase, de apărare, de la marginea cărora ţi se arată frumoase panorame ale insulei Gozo. Poţi vizita muzeul catedralei, Muzeul Arheologic, Muzeul de Folclor, Muzeul de Ştiinţe Naturale şi Vechea Închisoare, dar în mod cert cea mai impresionantă este catedrala, dedicată Fecioarei Maria, cu arhitectura ei barocă, în formă de cruce latină. Istoria joacă o dată în plus rolul principal în călăuzirea paşilor turistului şi nu te poţi desprinde de Citadelă fără să încerci măcar să-i afli câte ceva din trecutul tumultuos.
Templele Megalitice
În Malta şi Gozo există nu mai puţin de şapte temple megalitice, fiecare dintre acestea fiind rezultatul unei dezvoltări individuale. Cele două din Gozo (Ggantija) reflectă perioadele Epocii de Bronz. Pe insula Malta, templele de la Hagar Qin, Mnajdra şi Tarxien sunt piese arhitectonice unice, ridicate acum mii de ani şi, evident, limitate de posibilităţile de construcţie ale acelor vremuri (aproape nule, în fond, rezultatul fiind cu atât mai interesant şi mai... miraculos).
Am vizitat unul dintre aceste sit-uri, cel neolitic de la Hagar Qin (pronunţă hajaar-iin), aflat în sudul insulei Malta. Aparent, o adunătură de bolovani uriaşi, aşezaţi într-o oarecare formă circulară, nu stârneşte o emoţie foarte puternică. Gândindu-te la cei 5000 de ani care au trecut de când cineva le-a dat o formă şi un sens, e posibil să te emoţionezi, fie şi pentru câteva secunde. De pildă, la Hagar Qim (care a fost construit între 3600 şi 3200 î.C.), într-una din camere există o gaură eliptică aşezată în aşa fel încât să vină în aliniament cu solstiţiul de vară. La răsărit, în prima zi a verii, când razele soarelui pătrund prin această gaură, ele vor ilumina o mică formaţiune de pietre din interiorul camerei. Magie? Oamenii gândeau, experimentau, progresau şi la acea vreme, chiar dacă nu aveau posibilitatea să dea cu degetul peste touch-ul unui telefon. Dar interpretările acestui aranjament vorbesc despre faptul că templul ar fi fost ridicat pentru realizarea unor ritualuri de fertilitate. Cu atât mai mult cu cât aici au fost descoperite, după excavaţiile începute în anul 1839, câteva statui din argilă reprezentând figuri obeze şi două femei foarte grase, simboluri ale fertilităţii.
Din păcate, acel acoperiş circular, un fel de cort uriaş care acoperă situl, nu dă locului cea mai autentică imagine şi nici nu-i defineşte o estetică deosebită. Dar cu siguranţă raţiuni de conservare au făcut să se apeleze la această soluţie - se pare că în ultimii ani degradarea bolovanilor a luat proporţii.
Blue Grotto
După templul neolitic de la Hagar Qin, traseul turistic duce, inevitabil, către una dintre cele mai mari atracţii ale Maltei: Blue Grotto - Grota Albastră. În fapt, o înşiruire de peşteri marine, aflate în zona portuară Zurrieq, care şi-au câştigat celebritatea datorită culorii albastre fantastice a apei mării. Am mai văzut "grote albastre" - una dintre ele în Zakynthos - dar cele malteze sunt la crème de la crème. Numele englezesc le-a fost dat de soldaţii britanici, care s-au gândit că peşterile seamănă foarte mult cu Grotta Azzyzza, din Capri. În malteză, locul se numeşte Taht Il Hneja (Arcul) şi include opt peşteri: peştera Pisicii, peştera Filfla, peştera Reflecţiei, peştera Ferestrei, Blue Grotto şi Peştera Circulară, peştera Lunii de Miere şi peştera Ferestrei Albastre.
Odată ajuns aici, nu vei avea de făcut decât ceea ce au făcut, cândva, soldaţii britanici: să iei o bărcuţă şi să te plimbi prin peşteri. Cu menţiunea că lucrurile s-au mai modernizat un pic: bărcile de pescari (pe care le iei dintr-un mic golfuleţ înconjurat de stânci) au motoare. Turele costă 8 euro (4 euro copiii). "Pescarul" bătrân cu care am avut onoarea să petrec cele 20 de minute de cursă acvatică insista asupra culorilor apei din peşteri. Zeci de nuanţe de albastru dar şi de verde sau chiar portocaliu, acolo unde flora subacvatică îşi face de cap. Cel mai bine ar fi să mergi de două ori: o dată ca să filmezi şi să faci fotografii, a doua ca să admiri în linişte minunăţiile pe lângă care treci: formaţiunile stâncoase (ţi se va atrage atenţia asupra "elefantului") şi fosforescenţa aproape de neimaginat a apei mării.
Desigur, locul nu putea fi ocolit de către cineaşti, aici filmându-se una dintre secvenţele peliculei Troia (2004), care l-a avut ca protagonist pe Brad Pitt. O dată în plus, un avantaj incontestabil din punct de vedere al promovării turistice. Oricum, Grota Albastră îţi rămâne în suflet, chiar dacă locul e extrem de popular printre turişti şi, în plin sezon, e posibil să fie, din această cauză, foarte aglomerat. De aceea, recomandarea e să ajungi aici cât mai de dimineaţă şi, evident, să nu uiţi aparatul foto.
Ce nu ştiai despre GOZO
* Gozo e un loc foarte popular pentru iubitorii de scuba-diving, existând mai mult de 10 centre de diving.* Despre templul Ggantija, aflat în patrimoniul UNESCO şi având o vechime de 5500 de ani, se crede că este a doua cea mai veche structură religioasă din lume construită de mâna omului, după Göbekli Tepe, din Turcia. Numele acestui templu s-ar traduce prin "cele ce aparţin giganţilor".
* În muzeul din Catedrala Victoria se află un pantof care a aparţinut Papei Pius al VII-lea, plus mânuşile şi pălăria Papei Ioan Paul al II-lea.
* Pe Fungus Rock, o stâncă aflată în largul coastei Dwejra, se întâlneşte o plantă foarte rară despre Cavalerii Ioaniţi credeau că este un foarte bun leac pentru vindecarea dizenteriei şi impotenţei.
* Au existat câteva propuneri pentru a se construi un pod sau un tunel între Gozo şi Malta, fiind angajată o companie din China, care a făcut un proiect în acest sens.
* Pe Gozo nu există niciun aeroport. Primii locuitori ai insulei Gozo au venit din Sicilia, probabil din zona Agrigento, şi au lăsat o influenţă certă în zona gastronomică.
(va urma)