Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Malta, insula cavalerilor (4)


Eduard Ţone

19.11.2018
tuktuk.ro, iulie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Festa bucuriei

Maltezilor le place la nebunie să petreacă iar pentru asta inventează tot felul de sărbători şi festivaluri. Cărora le spun festas. De la festivalul Sfintei Maria (jumătatea lui august) până la festivalul Recoltei, din Mnarja (la finalul lunii iunie). Dar dincolo de festivalurile mari, există o serie de petreceri rurale pe care maltezii le dedică diverşilor sfinţi şi de care se bucură ca nişte copii, integrându-i pe turişti în "joaca" lor nocturnă.


O festa se desfăşoară în fiecare weekend, în câte o localitate diferită, de la sfârşitul lunii mai până la finalul lui septembrie, şi se defineşte printr-un mix de sunet şi culoare, la care localnicii "asortează" delicii culinare. Localitatea respectivă e împodobită cu bannere, steaguri, ghirlande, balcoanele capătă viaţă, casele se vopsesc proaspăt, fiecare familie îşi aduce cumva aportul la ceea ce urmează să se întâmple în cele (de regulă) trei seri ale festei: un joc nebun de artificii, petarde şi pocnitori, care scot lumea în stradă ca de Revelion. Şi dă-i şi pocneşte, la nesfârşit, în aşa fel încât ai impresia că toată noaptea e un maraton al culorii şi sunetului. Tarabele cu mâncare şi dulciuri sunt nerăbdătoare să-i servească apoi pe participanţii la marele party în aer liber. Localnicii se bucură, turiştii se minunează. Dar dincolo de toată tevatura de rigoare, pe care am simţit-o pe propria piele ca pe un spectacol uşor bizar dar perfect la locul lui, remarcabilă în organizarea acestor festas este dorinţa oamenilor locului de a-şi demonstra (în primul rând) lor înşişi că viaţa este un spectacol şi o bucurie.

Mdina, nobilul oraş al tăcerii


Oraşele malteze au farmecul lor aparte însă puţine se pot lăuda cu cel pe care îl are Mdina. Supranumit "oraşul tăcerii", datorită faptului că în interiorul cetăţii nu sunt admise mijloace de transport motorizate (în afara câtorva, care aparţin rezidenţilor), Mdina era cunoscut în Evul Mediu drept "oraşul nobil".
Iar numele de atunci a rămas, parcă, împietrit în istorie aşa cum istoria a rămas împietrită în timp. O istorie care începe acum 4000 de ani şi care te învăluie cu un şarm special pe măsură ce cutreieri străduţele înguste mărginite de casele în care pe vremuri locuiau (şi încă locuiesc) familii nobile, descendenţi ai marilor latifundiari spanioli, sicilieni şi normanzi care au locuit în Mdina încă din secolul 12.

Ce e de văzut în Mdina, odată ce intri pe superba poartă creată de Mondion în anul 1724 în stil baroc? Catedrala Sf. Paul (ridicată în secolul 11, reconstruită în 1702 după devastatorul cutremur ce avusese loc cu 9 ani înainte), Palatele Falson (1495, un muzeu de artă şi obiecte din antichitate, a doua cea mai veche clădire din Mdina), Vilhena (Muzeul Natural de Istorie), Santa Sofia şi Gatto Murina, capelele Sf. Agatha şi Sf. Nicholas şi Temniţele. Dar dincolo de acestea, în Mdina merită să te plimbi. Eventual să prinzi şi seara, când se aprind felinarele (nu am avut ocazia, dar am intuit imaginea - e un oraş cu felinare superbe). Mdina e ca o poveste în care te aştepţi în fiecare moment să apară un cavaler teuton, călare pe un cal şi dornic să-ţi istorisească o faptă eroică comisă demult, într-o epocă războinică, acum complet acoperită de o pace aparte.

Lângă Mdina se află Rabat. Cele două oraşe, pe vremuri având un unic zid fortificat, au fost despărţite de către arabi. Rabat se traduce prin "suburbie" şi, în fapt, cam asta şi este. Dacă în Mdina locuiesc numai 320 locuitori, Rabatul se "laudă" cu o populaţie de 11.500 locuitori. Dintr-unul în celălalt ajungi pe nesimţite. Pe noi, Rabat ne-a întâmpinat pregătit de festa: steagurile diverse şi ornamentele colorate împodobeau oraşul de parcă a doua zi urma să fie Revelionul.

Cel mai important lucru legat de Rabat este faptul că această zonă e considerată locul de naştere al creştinismului maltez. Conform legendei, aici a trăit apostolul Pavel (cel care a creştinat Malta), după ce a naufragiat pe insulă, în anul 60 d.C. Mai exact într-o grotă pe locul căreia să află acum biserica St. Paul. Biserica a fost construită în secolul 16 iar St. Paul Grotto este, practic, doar o "bucăţică" din reţeaua de catacombe care se află dedesubtul oraşului.

Marsaxlokk, farmecul pescăresc

După ce vizitezi oraşe încărcate de istorie, după ce vezi ziduri şi case pe care istoria le-a protejat şi le-a dăruit cu largheţe contemporanilor, după ce, eventual, ai făcut o croazieră pe mare, de-a lungul coastelor malteze, cu o vaporaş pe care un DJ talentat ştie cum să pună muzică pentru a declanşa "nebunia" sub clar de lună, e momentul să guşti un pic dintr-o imagine pitorească a insulei. Una oferită de un mic sat de pescari, cu un nume aproape imposibil: Marsaxlokk.


Aflat în sud-estul Maltei, Marsaxlokk (numele se traduce prin "portul din sud-est") apare în contextul turistic al insulei prin cel puţin un element tradiţional deosebit de simpatic: bărcile pescăreşti numite luzzu. Luzzu este un tip de barcă de pescuit puternică, macho, cu caracter artizanal. Aceasta a evoluat, practic, dintr-o firilla, un tip de barcă mai mică, din nevoia pescarilor de a pleca pe mare cu ceva mai solid. În 1913, cineva a pus primul motor unei luzzu şi, de atunci, aceasta a rămas principala barcă folosită de pescarii din Malta. Fiecare barcă are alipit în partea din faţă, în exterior, ceea ce se numeşte "ochiul lui Osiris", un talisman folosit încă de pe vremea fenicienilor (anul 1000 î.C.) de către pescarii care se aventurau în larg şi despre care se spune că protejează împotriva furtunilor şi a răului. Bărcile luzzu sunt vopsite în culori vii - roşu, galben, albastru şi verde - iar numele acestora provin, în general, de la numele sfinţilor. Rar sunt schimbate culorile unei luzzu, superstiţia fiind principalul motiv. Prin urmare un pescar va vopsi barca în aceleaşi culori "moştenite" de la tatăl şi bunicul său.

Marsaxlokk te întâmpină cu o "mare" de luzzu-ri, acostate la ţărmul de-a lungul căruia se întind tarabele unui târg de suveniruri, ţesături şi alte obiecte cu mai mult sau mai puţin sens. Câţiva pescari îşi descurcă plasele lângă bărcile lor colorate. Restaurante liniştite îşi aşteaptă clienţii, în meniurile lor peştele fiind, evident, rege. Unul dintre acestea te îmbie cu o tablă pe care stă scris "We are three sisters. Most of our fish is caught by our husbands" ("Suntem trei surori. Majoritatea peştelui de la noi e prins de către soţii noştri"). Apoi urmează preţurile, începând cu... salată de fructe de mare (proaspete) - 12 euro.

Are ceva parcă prea liniştit acest Marsaxlokk cu bărci şi restaurante nepretenţioase. Mâncăm la Ta'Victor, cel mai bun local al orăşelului, aflat lângă catedrală, iar proprietarul care dă numele restaurantului se întrece a aduce mâncăruri cât mai apetisante şi mai variate, stropite din belşug cu vinuri bune. Timpul pare să aibă răbdare, bărcile îşi răsfaţă în soare culorile vii iar Malta îşi spune povestea mai departe, mixându-şi furtunoasele simfonii istorice cu fascinantul său romantism contemporan.

Unde să stai în Malta

Multă lume se întreabă, probabil, care e cel mai bun loc pentru a petrece un sejur în Malta. Greu de spus, fiindcă fiecare staţiune sau localitate are farmecul ei. În plus, gusturile sunt diverse: unii merg pentru plajă, alţii pentru distracţie, alţii pentru scuba diving (Malta e o destinaţie excelentă pentru aceştia, având în vedere mulţimea de epave care se află în adâncurile din apropierea ţărmurilor malteze) sau doar pentru a face cunoştinţă cu istoria şi cultura locului. Agenţia Malta Travel are oferte pentru fiecare dintre cei care aleg Malta ca destinaţie de vacanţă iar preţurile sunt excelente. Malta se află la o distanţă de numai 2 ore şi 10 minute de zbor iar plecările şi sosirile curselor charter au un orar lejer: se pleacă de pe Otopeni la 13.15, întoarcerea în ţară fiind la 12.25. Oricare ar fi pachetul ales, turiştii au la dispoziţie o mulţime de excursii opţionale: turul insulei Gozo (60 euro), turul Valletta, Mdina şi Mosta (45 euro), Festa Malteză (15 euro), Turul Maltei şi croazieră (50 euro), Grota Albastră, Vittoriosa, templele megalitice (35 euro), Turul Siciliei de o zi, cu catamaranul (150 euro).

Am stat în Malta în staţiunea Qawra (se citeşte "aura"), a doua ca mărime, la hotelul Seashells Resort at Suncrest (4 stele), unul proaspăt renovat, care dispune de toate facilităţile sistemului all-inclusive. Cu o privelişte superbă asupra Mediteranei, cu o piscină aflată chiar deasupra mării, cu două restaurante de calitate, Seashells Resort este o opţiune perfectă pentru cei care caută relaxarea unei staţiuni nu neapărat spectaculoase cât liniştite. Qawra se află la 15 km de capitala Valletta şi se învecinează cu altă staţiune apreciată de către turişti: Bugibba. Nu sunt multe plaje (de altfel, în Malta nu vei întâlni nicăieri plaje fantastice) dar există cel puţin două: una numită chiar Bugibba, stâncoasă, şi alta foarte mică la intrarea în golful St. Paul.

Pentru cei care-şi doresc să se distreze, locul ales trebuie să fie staţiunea St. Julians (ca sugestii de hoteluri: Radisson Blu - 5*, Golden Tulip Vivaldi - 4*) iar cei care optează pentru Valletta e bine să facă un efort pentru a sta la excepţionalul Grand Hotel Excelsior (5*), care are o poziţie ideală la poalele cetăţii şi o privelişte de vis. Este, de altfel, hotelul în care au fost cazate o mulţime de vedete care au vizitat Malta în diverse ocazii, de la Lady GaGa la Angela Merkel, de la Hillary Clinton la Cliff Richard, de la regele Juan Carlos al Spaniei la Rod Stewart. Un sejur în acest hotel porneşte în plin sezon de la 940 euro / persoană (cameră deluxe, cu vedere la mare).
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer