Venind cu maşina dinspre Costa del Sol, în drum spre Ronda şi canionul ei spectaculos, am făcut o abatere de câţiva kilometri către Juzcar, aflat în Valle del Genal. Citisem despre el în urmă cu câţiva ani, mai exact din anul 2011, când a devenit prima "localitate a ştrumfilor". Până atunci, Juzcar fusese unul dintre acele pueblos blancos de care vorbeam mai sus: o destinaţie de weekend pentru cei care iubeau turismul rural şi drumeţiile.
Propunerea de la Sony Pictures
Doar că, de la un anumit moment, lucrurile s-au schimbat pentru locuitorii din Juzcar. Iar momentul a venit atunci când compania Sony Pictures a propus locuitorilor satului să le vopsească toate casele în albastru pentru a promova pelicula The Smurfs. Motivul pentru care au ales Juzcar este acela că pe dealurile din împrejurimi se găsesc o mulţime de ciuperci, hrana favorită a creaturilor albastre iar localitatea avea o mare tradiţie în privinţa culesului de ciuperci şi a gastronomiei aferente.
Dacă iniţial sătenii n-au fost de acord cu ideea, probabil că propunerea financiară a fost una de nerefuzat, fiindcă în final, consiliul primăriei a votat în unanimitate albăstrirea comunităţii. Cu condiţia ca după ce campania de marketing să fi luat sfârşit, Sony să revopsească în alb casele.
Cei de la Sony au transformat complet satul, care nu doar că a devenit albastru, dar a fost împânzit cu popularele personaje ale ştrumfilor - Papa Smurf, Strumfette, Gargamel, Clumsy, Grouchy şi ceilalţi. Compania şi-a făcut treaba, a filmat ce era de filmat, a promovat ce era de promovat (apropo, filmul n-a avut un succes foarte mare, nici pe departe la fel de mare ca seria animată) şi, în 2012, s-a întors să-şi ţină promisiunea şi să re-albească totul.
Doar că, surpriză! Sătenii din Juzcar n-au mai vrut să revină la alb, preferând o viaţă albastră în continuare. De ce? Răspunsul e evident: 80.000 de turişti au vizitat locul, ducându-l cu repeziciune sus pe harta turistică a Andaluziei. Aşa a devenit cunoscut Juzcar, satul albastru al ştrumfilor, cel în buza căruia am parcat într-o zi toridă de iulie.
Juzcar, surpriza albastră
Juzcar nu e genul de localitate clasică, ce se întinde de-a parte şi cealaltă a şoselei. Are o structură neregulată de străzi iar casele sunt ridicate pe un deal împădurit. Atmosfera era leneşă iar turiştii erau rari. Satul părea că doarme, înmuiat de cele 35 de grade ce se revărsau peste Andaluzia. Dar ştrumfii uriaşi pe care-i descopereai din loc în loc nu păreau deloc afectaţi.
Mai afectată a fost localitatea de un anunţ primit în vara anului trecut de la belgianul Pierre Culliford, cunoscut sub numele de Peyo, nimeni altul decât artistul care a creat desenele animate cu ştrumfi. În urma unei dispute între municipalitatea Juzcar şi Peyo, începând cu 15 august 2017, toate activităţile legate de ştrumfi şi toate referinţele de marketing în legătură cu ştrumfii trebuiau să înceteze. Şi asta în ciuda unei mai vechi înţelegeri care ceda artistului belgian 12% din toate încasările.
Cu alte cuvinte, Juzcar îşi pierduse autorizaţia de a se promova drept "oraşul ştrumfilor". Nu au existat informaţii suplimentare şi se pare că problema s-a "rezolvat" prin redenumirea în "satul albastru". Dar însemnele şi figurinele gigantice erau la locul lor, cu toate că, probabil, până anul trecut existau mult mai multe. Funcţionează însă chiar şi un birou turistic, la intrarea în sat, de unde primeşti o hartă a localităţii, cu "traseele" pe care să le urmezi pentru a vedea toate obiectivele.
Pentru că, dincolo de desenele de pe pereţi, de elementele preluate din seria de animaţie şi de evidenta branduire locală pe tema ştrumfilor, Juzcar se laudă cu o biserică construită în secolul 16, cu o Peşteră a Maurilor şi cu ruinele unei fabrici de tinichea, ce funcţiona în secolul 18 (deschisă în 1731), şi care a fost, de fapt, prima de acest gen din Spania. Fabrica avea în jur de 200 de muncitori şi în ea activau tehnicieni germani şi elveţieni, care veniseră pentru a-i învăţa pe localnici cum să facă obiecte din tinichea.
Din păcate, nu am văzut prea multe restaurante deschise, care să te îmbie cu preparate locale şi nici magazine cu suveniruri. Era unul, însă vânzătorul părea mai degrabă neprietenos şi ţepar. Sau poate că era chiar diabolicul Gargamel, eternul duşman al ştrumfilor.
Cu ştrumfi sau fără, Juzcar merită o vizită. E unul dintre locurile în care copiii se vor simţi bine şi în care adulţii se vor regăsi copii. Sau se vor gândi că vizitează un loc vechi, care există încă dinainte de invazia maurilor în sudul Spaniei. Şi în care, ca fapt divers, a trăit El Tajarillo, un celebru bandit andaluz din secolul 19, care a refuzat să părăsească peninsula iberică, după ce fusese expulzat.