De obicei fantomele bântuie locuri. Dormitoare, sufragerii.
Fantoma care sunt bântuie un corp abandonat
Braţele care au dăruit coapsele care au cântat
Convieţuiesc cuminţi cu obiectele
Nopţile trec fără spasme
Zilele fără regrete
Un corp abandonat
de dorinţă
e uneori tulburător ca o cadră
alteori trist ca o rochie ponosită
Fantoma care sunt udă florile
priveşte în zare
merge pe drumurile pe care l-am bătut împreună
face patul
se-apleacă peste balustradă
aprinde în fiecare seară luminile
în amintirile în care ne-am iubit
mângâie corpul pe care îl bântuie
ca pe un copil speriat de întuneric:
nu contează
oricum am fi ajuns aici
mai devreme
sau mai târziu
Un corp abandonat de dorinţă
poate fi uşor confundat cu aparat de fitness
cu o pălărie de fetru
cu o maşină de scris
Fantoma care sunt îi spală părul
îi vopseşte unghiile
îi pune ciorapi
îl duce la cafenea
îl dă să prizeze mirodenii
Buzele au rămas arcuite într-un zâmbet
care seamănă uneori cu o grimasă
alteori cu semnul întrebării
Corpul e docil
nu mai ridică probleme
umerii, braţele, coapsele
se leagănă fără ţel
ca un balansoar
lăsat în mijlocul câmpului
peste care ninge blând