La Bucureşti nu ninge. E frig, e innorat dar nu ninge. Nici măcar brazii româneşti nu au apărut prin pieţe - doar cei olandezi, argintii, cu acele programate genetic să fie egale şi identice, 2 milioane bucata...
Doar seara când se aprind luminile oraşului poţi să-ţi re-creezi iluzia că sărbătorile sunt aproape. Îmi dau seama după aglomeraţia de pe străzi şi din magazine, după cozile uriaşe la case, după reclamele agasante care te trag de mânecă să te îndatorezi la diferite bănci, ca să îţi cumperi, acum, de Crăciun, un frigider nou - un televizor nou - o maşină nouă, cu zero avans şi Dumnezeu ştie ce dobândă, doar cu buletinul şi fără garanţii nici din partea ta nici din partea lor... De parcă atât a rămas din sărbătoare: pretextul de a cheltui, pretextul de a te afişa, pretextul de a cumpăra mult şi scump.
De astăzi vă arătăm sărbătorile de iarnă aşa cum erau nu demult. Vă arătăm zăpadă adevărată şi brazi nesmulşi din rădăcini, colindători care nu aşteaptă bani şi pregătirile pentru Sfânta masă de Crăciun - altele decât cele de la oraş. Pe toate ni le-a dăruit Dinu Lazăr, într-o serie de imagini pe care le găsiţi în Galeria LiterNet.
Bucuraţi-vă de ele aşa cum şi noi le-am respirat liniştea, curăţenia, culoarea, lumina.
Sărbători Fericite.