Bi-lanţ 2018

Două zale în lanţul anului Centenar mă leagă de 2018 prin două producţii de teatru radiofonic serial pe care le-am coordonat, convinsă că putem revizita senini trecutul, cu zâmbetul pe buze, că putem propune o relectură a arhivelor dinspre prezent. Am vrut să imaginăm o altfel de sărbătorire, scuturată de tonul festivist-omagial, în căutarea umanităţii pierdute a vieţilor transformate de secolul scurs în personaje ale istoriei. Am vrut să eliberăm un hohot de râs la întâlnirea cu slăbiciunile şi orgoliile omeneşti, să onorăm entuziasmele oamenilor simpli şi credinţa lor în idealurile vremii, atât a celor ce descopereau miracolul şi posibilităţile Radioului în 1928, cât şi a celor sacrificaţi pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial. Privite dinspre prezent, deceniile centenarului se amestecă, imaginea înceţoşată şterge detaliile şi ne provoacă să ieşim din reflexul contabilizării în date şi cifre a alianţelor şi declaraţiilor belicoase, a numărului contingentelor de pe fronturile Războiului, a tratatelor de pace şi a calculelor geo-politice. Pentru mine istoria e în primul rând o poveste despre oameni vii: unii au încălecat vremurile, alţii li s-au supus, dar toţi au râs, au plâns şi mai ales au sperat în viitorul dinspre care îi privim noi, astăzi. Textul aceasta e o perspectivă personală asupra efortului de echipă la care am participat anul trecut în două proiecte de teatru radiofonic realizate la Teatrul Naţional Radiofonic (TNR). Ambele au imaginat o apropiere subiectivă de istorie, inspirată de fapte şi momente arhivate de România centenară. Ambele sunt disponibile spre ascultare online pe siteul www.eteatru.ro şi supravieţuiesc, astfel, Centenarului oficial încheiat.

Ce vede omul cu urechile sale

Primul e sitcom-ul UNDEva în `28 co-produs de TNR şi Radio România Actualităţi, cu un scenariu original şi în regia artistică semnate de Ilinca Stihi. Serialul nostru de comedie reface la 90 de ani distanţă contextul naşterii teatrului radiofonic în proaspăt înfiinţatul Radio public. În 1929, la zece ani (şi două luni) de la Unire, Radioul românesc transmitea în 9 februarie 1929 prima piesa de teatru la microfon, pregătită începând din toamna lui 1928. Pe parcursul a 11 episoade Ilinca Stihi parcurge în scenariul producţiei, cu elanul empiric al vremii, etapele experimentării şi descoperirii teatrului la microfon şi a mijloacelor lui specifice de expresie artistică, conturează sonor o epocă, descrie micile slăbiciuni umane şi marile idealuri culturale ale momentului cu delicateţe şi umor fin. Scenariul pleacă de la realităţi documentate, semnalate nu doar prin referinţe la date şi fapte verificabile în istorie, ci şi prin unele personaje reale, cum e Dragomir Hurmuzescu, primul director al Radioului românesc, şi actorul George Calboreanu, prezenţi în dramatis personae. Alături de ei, numele şi profilul altor personaje trimit la tipologii generice ale vremii, iar cei mai cunoscuţi actori ai scenei româneşti de azi le dau voce şi creează o corespondenţă polemică între statutul actorului de ieri şi de azi: Maia Morgenstern, Medeea Marinescu, Răzvan Vasilescu, Gheorghe Visu, Cristi Iacob, Mirela Zeţa, Şerban Pavlu, Mihai Constantin, Andi Vasluianu, Rodica Mandache, Manuela Ciucur, Dan Condurache, Constantin Cojocaru şi mulţi, mulţi alţii. Recuperăm umanitatea actorilor marelui Teatru Naţional din anii `20-`30 şi elanul sincer al primilor oameni de radio în înţelegerea şi folosirea noului mijloc de comunicare de masă. Ironia coincidenţelor face ca la 90 de ani de la prima transmisie de teatru la microfon, petrecută în 1929 într-un studio amenajat în afara Radioului, să înregistrăm şi noi în afara studiourilor TNR, în locuri special alese pentru acustica cât mai apropiată de spaţiile reale ale scenelor serialului, pentru a reda acustica Teatrului Naţional, a biroului primului director al Radioului sau a străzilor bucureştene interbelice. Ca în genericele filmelor serioase, imediat după scenarist şi regizor e locul sound designului şi al regiei muzicale semnate de Tom Brânduş. În rest, echipa e numeroasă şi valoroasă şi o găsiţi integral pe site-ul www.eteatru.ro în secţiunea Colecţii unde puteţi asculta online întregul sitcom UNDEva în `28. Rămâne să decideţi singuri Ce vede omul cu urechile sale, pentru a cita titlul ultimului episod al producţiei şi... la repetată reauzire!

Ficţiuni adevărate

A doua producţie e podcastul care mă leagă cu alte 18 zale de lanţul anului 2018, Scrisori şi fotografii din Marele Război (Arheologie onoră subiectivă) de Alexander MacLennan, în regia lui Mihnea Chelaru. Producţia dramatizează în 18 episoade de teatru scurt cartea omonimă de Alexander MacLennan (editura Integral, 2018) şi propune un pseudo-documentar ilustrat cu fotografii reale de pe frontul românesc al Primului Război Mondial, selectate din arhiva Muzeului Militar Naţional (MMN). Fiecare episod are sens de sine stătător şi tratează un aspect legat de descoperirea individuală a realităţilor frontului, de valorile camaraderiei, de suportul moral al scrisorilor către familia de acasă, de felul în care soldaţii au trăit subiectiv ceea ce ulterior a devenit istoria Primului Război Mondial. Pseudo-documentele dramatizate imaginează scrisori, frânturi de conversaţii şi scene de pe front ce se doresc descifrări ficţionale ale imaginilor imortalizate în instantaneele fotografice reale din arhiva MMN. Fotografia reală asociată fiecărui episod îmbogăţeşte sensul poveştii şi ne lasă să o continuăm pe cont propriu. Arheologia sonoră subiectivă dezgroapă posibile biografii şi leagă istoria mică a participanţilor la Primul Război Mondial de tragedia generaţiei pierdute. Vocea autorului trimite, din ultimul episod, perspectiva prezentului şi fixează trecerea de la istoriile individuale la viziunea panoramică a Istoriei consemnate de Centenarul împlinit. Distribuţia bogată şi valoroasă dă viaţă martorilor anonimi ai istoriei şi restituie stoicismul suferinţei şi sacrificiului lor. Sunt ficţiuni adevărate înviate sonor de actorii Ionuţ Vişan, Ion Haiduc, Vlad Bîrzanu, Mihnea Chelaru, Alin Potop, Ştefan Velniciuc, Cezar Antal, Mihai Smarandache, Dorin Andone, Constantin Florescu, Sorin Cociş, Cristi Dionise, Marius Rizea, Ionuţ Oprea, Virginia Rogin, Gabriel Răuţă, Julieana Drăghici, Daniela Ioniţă. Muzica originală semnată de George Marcu aşază atmosfera sumbră a războiului sub lupa prezentului iar producţia semnată de regizorul Mihnea Chelaru are sobrietatea, emoţia şi credibilitatea documentarului. Pe siteul www.eteatru.ro în secţiunea Podcast ascultaţi povestea fiecărei fotografii şi găsiţi echipa completă a podcastului.

Anii nu cad din cer, nici nu se materializează din nimic. Se înlănţuie ca zalele şi ne leagă strâns de faptele vieţilor noastre. În ce măsură faptele traduc idealuri împlinite e o altă problemă asupra căreia tema Centenarului ne oferă ocazia să reflectăm în continuare. Păstrez la îndemână, în sertarul biroului, o fotografie din anul 1923 cu grupa de elevi ai şcolii de jandarmi pe care o urma bunicul meu. Era foarte tânăr, asistase în oraşul natal la Adunarea de Alba Iulia, şi îmi place să citesc în ochii lui şi ai tinerilor colegi din fotografie speranţa cu care generaţia lor ne deschidea nouă centenarul ce va urma.


Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2018 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2019. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)