Foc la Casa Europei. Manifestul patrioţilor europeni

Europa este în pericol.
 
De peste tot vin critici, injurii, dezertări. 
 
Să terminăm odată cu construcţia europeană, să regăsim "sufletul naţiunilor", să ne întoarcem la o "identitate pierdută" care nu există, cel mai adesea, decît în imaginaţia demagogilor - acesta este programul comun al forţelor populiste care inundă azi continentul.
 
Atacată din interior de profeţi duşmănoşi beţi de resentiment şi convinşi că le-a venit din nou vremea, abandonată din exterior, de peste Marea Mînecii şi de peste Oceanul Atlantic, de cei doi mari aliaţi ai ei care au salvat-o, în secolul al XX-lea, de două de la sinucidere, pradă manevrelor din ce în ce mai puţin disimulate ale stăpînului de la Kremlin, Europa ca idee, voinţă şi reprezentare se destramă sub ochii noştri.
 
Şi tocmai în acest climat toxic se vor ţine, în luna mai, nişte alegeri europene care, dacă nimic nu se schimbă, dacă nimic nu vine să stăvilească puhoiul care se umflă, presează şi creşte, şi dacă foarte repede, pe întregul continent, nu se manifestă un nou spirit de rezistenţă, riscă să fie cele mai dezastruoase de care am avut parte vreodată: victoria naufragiatorilor, căderea în dizgraţie a celor care încă mai cred în moşternirea lui Erasmus, a lui Dante, a lui Goethe şi a lui Comenius, dispreţuirea inteligenţei şi a culturii, explozia xenofobiei şi a antisemitismului; un dezastru.
 
Subsemnaţii fac parte dintre aceia care refuză să se împace cu perspectiva acestei catastrofe.
 
Fac parte dintre acei patrioţi europeni, mai numeroşi decît s-ar putea crede, dar mult prea adesea resemnaţi şi tăcuţi, care ştiu foarte bine că acum, la trei sferturi de veac de la înfrîngerea fascismelor şi la trei decenii de la căderea Zidului Berlinului, se poartă o nouă bătălie pentru civilizaţie.
 
Iar memoria lor de europeni, credinţa în această mare Idee pe care au moştenit-o şi pe care au datoria de-a o păzi, convingerea că doar această Idee a avut, ieri, forţa de a ne înălţa popoarele deasupra lor însele şi a trecutului lor războinic şi va avea, mîine, virtutea de a împiedica apariţia unor noi totalitarisme şi revenirea, odată cu ele, a mizeriei caracteristice epocilor întunecate - toate acestea îi împiedică să dezarmeze.
 
De aici, această chemare la trezire.
 
De aici, acest apel la mobilizare în ajunul unor alegeri pe care ei refuză să le cedeze groparilor.
 
Şi tot de aici, acest îndemn de a înalţa din nou făclia unei Europe care, cu toate neajunsurile, greşelile şi, uneori, laşităţile ei rămîne o a doua patrie pentru toţi oamenii liberi ai planetei.
 
Generaţia noastră a greşit.
 
Asemenea garibaldienilor din secolul al XIX-lea care repetau, ca pe o mantră, "L\'Italia farà da sè", şi noi am crezut că unitatea continentului se va realiza de la sine, fără voinţă şi fără efort.
 
Am trăit cu iluzia unei Europe necesare, înscrise în natura lucrurilor, şi care se va înfăptui fără noi şi chiar dacă noi nu vom face nimic, pentru că mergea în "sensul Istoriei".
 
Trebuie să ne dezbărăm de acest providenţialism.
 
Trebuie să renunţăm la această Europă leneşă, lipsită de forţă şi de gîndire.
 
Nu mai avem de ales.
 
Atunci cînd se aud vuind populismele, trebuie să vrem Europa sau să ne lăsăm înghiţiţi de ele.
 
Atunci cînd de peste tot ameninţă replierea suveranistă, trebuie să ne întoarcem la voluntarismul politic sau să acceptăm ca pretutindeni să învingă resentimentul şi ura, cu tot alaiul lor de pasiuni triste.
 
Şi mai trebuie, încă de azi, să sunăm, de urgenţă, alarma împotriva incendiatorilor de suflete care, de la Paris pînă la Roma trecînd prin Dresda, Barcelona, Budapesta, Viena şi Varşovia, se joacă cu focul libertăţilor noastre.
 
Pentru că tocmai aceasta e miza: în spatele acestei ciudate înfrîngeri a Europei care se profilează, în spatele acestei noi crize a conştiinţei europene înverşunate să distrugă tot ce a făcut măreţia, onoarea şi bunăstarea societăţilor noastre, negarea - fără precedent din anii 1930 pînă azi - a democraţiei liberale şi a valorilor ei.
 
Semnează:
Vassilis Alexakis (Atena)
Svetlana Alexievici (Kiev)
Anne Applebaum (Varşovia)
Jens Christian Grøndahl (Copenhaga)
David Grossman (Ierusalim)
Ágnes Heller (Budapesta)
Elfriede Jelinek (Viena)
Ismail Kadare (Tirana)
György Konrád (Debrecen)
Milan Kundera (Praga)
Bernard-Henri Lévy (Paris)
António Lobo Antunes (Lisabona)
Claudio Magris (Trieste)
Adam Michnik (Varşovia)
Ian McEwan (Londra)
Herta Müller (Berlin)
Ludmila Uliţkaia (Moscova)
Orhan Pamuk (Istanbul)
Rob Riemen (Amsterdam)
Salman Rushdie (Londra)
Fernando Savater (San Sebastian)
Roberto Saviano (Napoli)
Eugenio Scalfari (Roma)
Simon Schama (Londra)
Peter Schneider (Berlin)
Abdulah Sidran (Sarajevo)
Leila Slimani (Paris)
Colm Tóibín (Dublin)
Mario Vargas Llosa (Madrid)
Adam Zagajewski (Cracovia)
 
Traducere în română de Bogdan Ghiu (Bucureşti)