Mai e puţin până la sfârşitul anului şi zilele viitoare se anunţă încărcate. Avem de făcut bilanţuri personale (ce am greşit anul acesta, unde am învins şi care e planul de "dezvoltare" pentru anul viitor) şi trebuie să purtăm discuţii lungi cu Moş Crăciun ca să-l convingem să aducă daruri frumoase celor dragi nouă.
Într-o perioadă aşa de aglomerată va fi greu să vă faceţi timp să mergeţi la cinematograf pentru cea mai recentă dintre creaţiile lui Emir Kusturica Viaţa e minunată. Filmul e o poveste despre cum să înveţi să accepţi ceea ce se întâmplă în jurul tău, ironizând lucrurile care te deranjează.
Nu ştiu dacă anul acesta aţi avut clipe în care aţi rostit cuvintele "viaţa e minunată", dar sper că Jurnalul de cinefil să vă înveţe să vă uitaţi altfel la întâmplările de peste an şi să vă ofere o idee nouă de cadou de sărbători.
Gândiţi-vă pentru o clipă la viaţa voastră ca la un creion. Are la unul dintre capete o gumă de şters, iar la celălalt mina de scris. Când scrieţi ceva ce nu vă convine, ştergeţi cu guma şi amintirea însemnului dispare din memoria voastră. Câte dintre întâmplările triste / grele de peste an vi le mai amintiţi în detaliu? V-au supărat mult la momentul respectiv, dar graţie memoriei, care selectează lucrurile şi păstrează puţine informaţii, ce a fost mai rău a fost şters... cu guma. Pentru privitorii atenţi se pot vedea urmele rămase după ce guma a intrat în funcţiune, căci hârtia nu rămâne imaculată. Doar că sunt prea puţini cei care au timp să se uite la urmele acestea.
Creioanele au un mare avantaj. Când se tocesc şi mina nu-şi mai face bine treaba, intervine o ascuţitoare care îi redă strălucirea şi aspectul de nou. V-aţi uitat vreodată la un creion care a fost ascuţit de mai multe ori?! I s-a redus lungimea, dar imediat ce a ieşit din ascuţitoare are capul limpede, proaspăt, nou şi frumos. După cât de mică e distanţa între vârf şi gumă îţi dai seama cât mai are de "trăit", dar cu o ascuţitoare bună, creionul arată la vârf ca nou.
N-ar fi frumos ca şi viaţă noastră să fie ca un creion? Să ne putem păstra sufletul limpede şi mintea proaspătă cu ajutorul unei ascuţitori? Sigur că pe măsură ce am înainta în ani, ascuţitoarea ar fi folosită din ce în ce mai des, iar distanţa dintre suflet şi gumă s-ar micşora simţitor. Desigur, ar trebui să găsim înţelegere la "creioanele" noi când folosim des guma, pentru că odată cu trecerea anilor avem nevoie să mai ştergem din depozit amintirile triste.
Creioanele mai au un avantaj. Când suferă un şoc major şi se rup, o ascuţitoare bună poate să le readucă pe linia de... scris, făcându-le mina ca nouă. Sigur că la şoc, distanţa dintre vârf şi cap se micşorează şi viaţa creionului va fi mai scurtă, dar ascuţitoarea ştie să-l facă frumos şi util până la ultima sa clipă de viaţă... până când nu mai rămâne din el decât o gumă.
Creioanele mai încă un avantaj. Scrii cu ele şi nu te murdăreşti pe mâini. Stiloul, deşi semn al eleganţei purtătoare de etichetă care anunţă preţul cu scopul preţuirii, îţi murdăreşte mâinile la primul gest necontrolat, la prima neatenţie. Pixul, mai ieftin, găsit chiar la tarabe, lasă pete care se curăţă doar cu acetonă urât mirositoare.
E ciudat că oamenii consideră creioanele simple şi neinteresante. Cine mai scrie astăzi cu creionul?
Dacă zilele viitoare veţi face bilanţul anului care se încheie, gândiţi-vă pentru o clipă la viaţa voastră ca la un creion. De câte ori aţi folosit anul acesta guma? Dar ascuţitoarea? S-a micşorat mult distanţa între vârf şi gumă? Apoi încercaţi să vedeţi filmul lui Kusturica Viaţa e minunată ca să vă reamintiţi că lucrurile cu adevărat frumoase sunt simple. Şi nu e nici o ruşine să fii creion într-o lume plină de pixuri ieftine şi stilouri de marcă.
Să dăruim, deci, de Sărbători, ascuţitori.
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)