Urăsc filmele care îi scapă pe leneşi de lectură. Cartea - mai ales când e de istorie - îţi ascute mintea, chiar dacă te chinuie. Filmul, oricât de bine realizat ar fi, e o distracţie fast forward în care, adesea, se schimbă ordinea cronologică, accentuându-i-se dinamismul. Nu mi-a plăcut Troia şi pariez oricând că mai mult de jumătate din domniţele care au oftat după Brad Pitt rănit de Orlando Bloom, se gândesc că în "istoria" asta, Paris e un oraş cu multe lumini, iar Achile e "ceva" care te doare la picioare. Plecând de la aceste considerente, nu l-am văzut încă pe Colin Farrel în pampers, drept Alexandru cel Mare. L-am întrebat pe Dan Cain (care, deşi e şef la Mediafax, nu uită că e istoric şi îi ajută pe cei care n-au învăţat multe) cine era Alex The Great, dincolo de manualele oficiale. Răspunsul lui a fost plin de poezie: "...his name strucks fear into the hearts of men, ar zice cei de la Iron Maiden". În traducere liberă "numele lui a sădit frica în inimile bărbaţilor".
Alex The Great, Alexandru Macedon, avea 33 de ani şi cucerise lumea. Era genial în tactici de lupte, avea idei îndrăzneţe şi se gândea la globalizare încă din 338 î e n, dorindu-şi o lume unită prin limbă, filozofie, comerţ şi civilizaţie. Cheia succesului lui a fost folosită de mulţi şi, păstrând proporţiile, am să vă fac cunoştinţă cu câţiva "Alex" care au ceva de spus astăzi. Selecţia e, desigur, subiectivă.
Alex nr 1. La 17 ani, mii de puştoaice din toată ţara, oftau auzindu-i vocea la radio. La 25 de ani, era vedetă TV şi îi zâmbea lumea pe stradă. La 30 de ani era director de radio. Astăzi, la aproape 31 de ani, stă într-un birou şi se întreabă din când în când: de ce îmi folosesc toată energia aici?!
Alex nr 2. Când colegii lui învăţau tehnici de agăţat colege, el se juca cu aparate de fotografiat. Astăzi cele mai frumoase femei ale ţării, îi stau la picioare, la propriu. Într-o vreme în care retuşul - fotografic sau chirurgical - face vedeta fericită, el face fotografii reale. Despre el se va spune curând că "dăruieşte" fotografii, parafrazându-se expresia englezească "to take pictures" (to take - a lua), căci face daruri când face fotografii.
Alex nr 3. La 17 ani era elev la pictură la liceul Tonitza. Pictează şi acum, dar mai rar pe pânză şi mai des pe feţele doamnelor din înalta societate. E The Great -ul make-up-urilor, maestrul marilor transformări, conducătorul armei supreme a seducţiei feminine: machiajul.
Alex nr 4. Când colegii lui americani se dădeau jos de pe role, el se întorcea în ţară ca să muncească. Astăzi, la puţin peste 30 de ani, conduce Casa NATO şi face lobby în faţa celor mai importante figuri politice ale lumii. Globalizarea pe care o visa Macedon, se împlineşte acum.
Alţi "Alex": Ursuzul care desenează şoricei şi e celebru pentru muzica ironică de pe vremea lui Ceauşescu (Andrieş); cel care a pus în scenă piese minunate, dar a rămas în memoria recentă drept domnul ce şi-a purtat portocaliul la TV, cu o zi înainte de votare (Darie); cel care face cinema din spatele camerei, ca regizor, uimind lumea de dincolo de graniţe, dar rămânând anonim autohton (Solomon); cel care e REGIZORUL (Tocilescu); cel care ar putea câştiga Pulitzer-ul, dacă ar fi american sau dacă românii s-ar gândi să-şi premieze, în mod serios şi responsabil, jurnaliştii de presă scrisă (Ulmanu); cel care e un trendsetter în cea mai pură definiţie a cuvântului (Leo Şerban) sau cei care au făcut cu adevărat istorie (Cuza şi Vlahuţă).
Sunt mulţi cei care şi-ar găsi un loc de cinste într-o asemenea asociere. I-am ales însă pe cei patru Alex (ale caror nume complete sunt, în ordine: Macavei, Gâlmeanu, Abagiu, Şerban) pentru că ştiu că au în comun cu eroul din istorie mai mult decât numele şi vârsta. Au descoperit fiecare, prin propriile strădanii, că soarta le zâmbeşte mai ales celor îndrăzneţi.
Singura lecţie pe care poate să ne-o predea Oliver Stone cu filmul său, Alexander, am învăţat-o de la Publius Vergilius Maro şi se rezumă într-o singură propoziţie: Îndrăzneala e calea pentru a face paşii către... "cel Mare".
(Articol preluat din Jurnalul Naţional)