O să jucăm o partidă
Tu o să deschizi cu calul
Eu o să deschid cu nebunul
N-o să trişez nici dacă tu vei trişa
Din punctul meu de vedere suntem egali
În jocul nostru n-au ce căuta victima şi călăul
Am rămas ultimii care ne mai spălăm pe mâini
După ce ducem gunoiul
Am rămas ultimii muritori printre coloşi de piatra indestructibili
Şi plutim suav ca două luntrii
Împinse de-o speranţă cinică pe apa Sâmbetei
Voi aprinde lanterne în cinstea ta
Tu vei da şpagă să cânte în tot oraşul sirenele
Ne vom iubi demn şi lucid, fără istericale fără refugii
O să-mi spui bineînţeles că te doare
Aşa cum doare trecerea primăverii
O să-mi arăţi cicatricele gloanţelor oarbe
Care ţi-au lăsat goluri în inimă
Iar eu am să mă prefac că le văd
După cum precizam o să-ţi las moştenire
Sufletul meu tuns chilug
Nu e cazul să te simţi vinovat
Nici măcar pentru că încerci să trişezi
La o partidă de şah
În care tu deschizi cu regele
Eu, ca de-obicei cu nebunul
Şi întotdeauna iese remiză.