Mi-am dat seama care mi-e menirea:
am vocaţia reciclării
E cert.
Din fiecare iubire ratată am cioplit o icoană
din fiecare umilinţă am meşterit un scut
din fiecare naufragiu am stors puţină melancolie
Am o imaginaţie capsomană, mi s-a spus
ar trebui să învăţ să convieţuiesc cu deşeurile
cu oţetarii, cu mărăcinii, cu gropile,
cu realitatea prea puţin reciclabilă
Am mânjit zădărnicia cu polen şi fluturi,
am turnat argint peste nimicuri,
în pietrele cu care am fost lovită am sculptat miniaturi baroce
am dat nume tuturor căderilor
şi tristeţilor
am păcătuit
Sunt tentată să reciclez până şi păcatul
să fac din el ofrandă pentru un Zeu nebun
Am vocaţia recuperărilor
poezia mea e bună şi folositoare,
poate fi adunată în saci şi transformată în caiete imaculate
pe care copii învaţă să scrie: Ana are mere...