Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Rugăciunea fiicei mele


Martin Woodside, traducere de Ioana Ieronim

28.06.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Deşi nu sunt credincios
îmi place s-ascult rugăciunea fiicei mele
gustând senzaţia rostirii întru credinţă
neapăsată de ideea mântuirii, gura ce se bucură
de Caana
şi Galileea.

De unde stau, eu aud fiecare cuvânt
aud mişcarea arcurilor când ea se mişcă în pat
şi văd uşa din faţă deschisă către
locul unde furtuna se înteţeşte
dezlipind geamurile din tocul
de lemn putred. Fiica mea odată m-a întrebat
care-s uşile unde să răspundă chiar ea
la întrebare.

Sticla vibrează sonor
afară norii se-nnoadă, se umflă.
Muzica ursuză a furtunii ce trece.

Am renunţat la obiceiul să chemăm morţii
pe nume şi întrebarea nu e dacă
rugăciunea ne va susţine
ci cât de curând vor fi supuse încercării
ceea ce-nvaţă copilul.

(în perioada 1 iunie 2019 - 1 septembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer