Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Chipul / Vor spune: Precis că vine dintr-o altă ţară


Imtiaz Dharker, traducere de Lidia Vianu

05.07.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Chipul

În cele mai neaşteptate locuri, uriaş,
îmi sare-n faţă chipul meu.

Pe drum, într-un convoi,
un cap vesel de elefant îmi strigă,
"Hei, tu, nu mă mai ştii?
De ce te prefaci că nu mă vezi?
Sunt tu. Eşti eu. Printre vii."

Pe un zid de moschee, iar,
văd numele meu,
crestat cu litere pătimaşe.

Pe bordul unui taxi, o păpuşă de plastic
vorbeşte prin gura mea, pe care o deschide.

Într-o prăvălie, înghesuit între
detergenţi şi dropsuri,
văd chipul meu, colorat bizar cu albastru
şi încununat cu flori.
Ochii mei, prizonieri, îmi surâd.

Sunt flacără, sunt lumină orbitoare.
Am cunună de spini.

Zi de zi, în feluri ce mă uluiesc,
renasc: iar şi iar.

Vor spune, "Precis că vine dintr-o altă ţară"

Atunci când nu pricep
de ce ard ei cărţile
ori zidesc hotarele,
atunci când ei nu pot îndura să vadă
goliciunea Domnului,
atunci când interzic filmul
şi sfâşie scaunele ca să împiedice să se joace piesa,
iar eu întreb de ce,
ei toţi zâmbesc şi zic,
"Precis că vine
dintr-o altă ţară."

Atunci când vorbesc la telefon
şi vocalele mă trădează,
iar consoanele sunt prea aspre
deşi ar trebui să fie abia şoptite,
îşi dau seama pe dată,
ştiu exact motivul,
au pe loc explicaţia
cea mai potrivită,
pufnesc dezaprobator
şi zic,
"Precis că vine
dintr-o altă ţară."

Atunci când colţurile gurii îmi urcă
în loc să coboare,
atunci când ies în oraş
înfăşurată în faţa de masă,
atunci când bănuiesc că sunt neagră
ori aud că sunt gay,
nu se miră,
doar strâmbă din buze
şi zic,
"Precis că vine
dintr-o altă ţară."

Atunci când mănânc toate măslinele
şi scuip sâmburii,
atunci când casc la operă
la o scenă tragică,
atunci când fac pipi în podgorie
ca şi cum aş fi la Bombay,
etalându-mi fundul gol,
şi-mi acopăr râsul
acoperindu-mi faţa cu mâinile,
toţi se întorc să nu mă vadă,
clatină grav din cap
şi zic,
"Aşa au învăţat-o.
Precis că vine
dintr-o altă ţară."

Există, poate, o ţară
unde trăim noi,
ciudaţii,
care nu putem fi
credincioşi nătărăilor,
escrocilor şi acelor
cuţitari îmbrăcaţi în uniforma
care le dă dreptul
să fluture steagul,
să se umfle-n pene,
să ne calce în picioare,
şi să-şi încalce propriile legi.

Doar că, văzută din locul unde ne aflăm noi,
nu arată deloc a ţară,
mai degrabă seamănă cu falii
ce se adâncesc între graniţe
acolo, în urma lor.
Aici locuiesc eu.
Şi tot ce vreau este să pot spune,
"Nu vă ştiu obiceiurile.
Nu mi-aduc aminte limba pe care o vorbiţi,
şi nu vă înţeleg purtarea.
Precis că eu vin
dintr-o altă ţară."

(în perioada 1 iunie 2019 - 1 iseptembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer