Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

12 lucruri de făcut şi văzut în judeţul Covasna


Eduard Ţone

01.04.2019
tuktuk.ro, iunie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Covasna, judeţul aflat în estul Transilvaniei, în curbura internă a Carpaţilor, tinde să devină o importantă destinaţie turistică pentru cei care doresc să descopere România. Promovată până nu demult mai degrabă ca zonă de interes pentru turiştii de naţionalitate maghiară, Covasna îşi deschide larg porţile şi propune câteva puncte de reper extrem de interesante, la care "asortează ideea de a învăţa despre obiceiurile şi tradiţiile zonei". Judeţul Covasna este cunoscut drept "Ţinutul Conacelor" şi al apelor termale, având nu mai puţin de 200 de conace şi castele care-l împânzesc şi care-şi aşteaptă nerăbdători vizitatorii.

La invitaţia Asociaţiei de Promovare a Turismului din judeţul Covasna şi a Asociaţiei Travel Focus, am ajuns în Covasna pentru a-i descoperi comorile şi a-i savura o parte din tentantele oferte turistice. Iată, prin urmare, ce să faci şi ce să vezi în Covasna, într-un tur de trei zile:

1. Învaţă să prepari kürtőskalács

Kürtőskalács, celebrul cozonac secuiesc/unguresc cunoscut în întreaga lume şi adulat în România la orice târg sau festival mai mult sau mai puţin tradiţional, are "secretele" sale de preparare. Desertul în formă de burlan se face din făină de grâu, lapte, ouă, drojdie, unt şi zahăr şi se garniseşte cu diverse mirodenii, aluatul format fiind întins apoi, în fâşii, pe suluri din lemn care se aşază deasupra unor grătare cu cărbuni şi se învârtesc în permanenţă, pentru a se coace uniform. Zahărul cu care sunt "stropiţi" se caramelizează, apoi "burlanele" sunt impregnate cu diverse arome: scorţişoară, nucă, nucă de cocos, vanilie. Denumirea de kürtőskalács vine de la kürtő - care înseamnă "coş de fum" şi kalács - cozonac împletit.

Potrivit legendei, primul kürtőskalács a fost preparat în Ţinutul Secuiesc pentru inducerea în eroare a tătarilor invadatori, lipsiţi de alimente, dar strămoşul cozonacului e considerat germanul Spiessküchen, copt pe cilindri de lemn, despre care se vorbeşte într-un manuscris din Heidelberg. Prima reţetă de kürtőskalács apare în cartea de bucate a contesei Maria Mikes, din anul 1784.


Poţi să mănânci kürtősi proaspeţi până te umfli ca un balon - sunt delicioşi şi irezistibili şi nici măcar o palincă nu te poate opri din a rupe încă o fâşie, şi încă una şi încă una... Precum spuneam, Ţinutul Secuiesc este locul de origine al kürtőskalács-ilor iar noi ne-am bucurat de ei la Ojdula, comună situată la 9 km de Târgu Secuiesc, la poalele Munţilor Breţcu. În Ojdula se pot vizita Biserica romano-catolică, de pe Dealul Bisericii, reconstruită în 1818-1819, Biserica Ortodoxă, sfinţită în 1975, Monumentul Milenar, cioplit în piatră de sculptorul italian Pittino Anselmo (care a trăit în Oituz) dar se pot face şi câteva interesante trasee turistice.


2. Descoperă arta sculpturii în pănuşe

La Centrul de Informare Turistică din Ojdula am fost întâmpinaţi, printre altele, cu o masă pe care se aflau înşirate câteva obiecte artizanale despre care am aflat că sunt realizate din pănuşe de porumb.


Am descoperit-o îndată şi pe autoarea lor. Szabó Erzsébet "Bimbi", ilustratoare şi maistră a confecţionării obiectelor din pănuşă de porumb, s-a mutat acum un deceniu la Ojdula şi a învăţat acest complicat meşteşug de la un meşter tradiţional din Odorheiul Secuiesc. I-a plăcut atât de mult încât creaţiile dumneaei, cu care s-a prezentat la o sumedenie de târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale, au primit elogii. O simplă demonstraţie de realizare a unei flori din pănuşe, te face să o aplauzi la modul propriu şi să realizezi că artiştii populari ar merita o preţuire mai mare.



3. Vizitează Biserica Fortificată Sf. Emeric, din Ghelinţa

Aşezată de-a lungul poalelor munţilor, localitatea Ghelinţa (formată din mai multe sate) e cunoscută în special datorită bisericii romano-catolice. O atmosferă calmă, o linişte aproape nepământeană te întâmpină în Ghelinţa, acolo unde, pentru a vizita biserica ai nevoie de cheia de la femeia care nu ştie limba română dar care ştie totul despre monumentul pe care-l are în grijă.


Treci pe sub turnul-clopotniţă (în care se poate urca) şi pătrunzi în curtea interioară acolo unde vei descoperi, în spatele bisericii, un cimitir în care, printre alţii, e îngropat Fekete János, preot-martir al regimului comunist.


Biserica are o frumuseţe arhaică de necontestat, atât la exterior cât, mai ales, la interior. Unele surse spun că o parte a fost construită în secolul 14 (porţile poziţionate în direcţia sud-vest), ulterior locaşul de cult primind fortificaţii cu aspect gotic. În interior, frescele (cea mai veche e pictată în 1330) prezintă legenda Sfântului Laszlo (Ladislau), care spune că un turc a răpit o fată maghiară iar Ladislau l-a urmărit şi l-a prins, s-a luptat cu el, cu ajutorul fetei şi, în final, l-a decapitat.


Pe pereţii bisericii sunt surprinse şi scene din viaţa lui Isus dar cel mai interesant ni s-a părut tavanul, cu cele 103 casete pictate (niciuna la fel cu alta) în anul 1629. Ar mai fi de menţionat orga şi o scriere în alfabetul cu rune, care întregesc imaginea unei biserici frumoase, despre care se ştiu puţine lucruri dar care merită vizitată.



4. Învaţă să faci butoaie, la dogăria din Harale

Harale e un sat care aparţine de comuna Ghelinţa şi în care am fost să vedem singura familie de dogari rămasă în activitate, după ce, vreme de secole, 90% din populaţia satului s-a ocupat cu acest meşteşug. Dogarii fac, în principal, butoaie, iar meseria asta nu e atât de uşoară precum pare. Ne-a întâmpinat o pereche jovială de mustăţi răsucite, aparţinând lui Szoke Barna, fiul lui Szoke Tibor, meşter popular dogar, care a învăţat meseria de la tatăl său.


Ospitalitatea şi harul celor doi meşteri răzbat dincolo de porţile casei lor. În atelierul lui Tibor cei doi fabrică butoaie din stejar (pentru vin), din stejar şi dud (pentru ţuică), căzi, putini, găleţi, ciubăre, şi alte obiecte din lemn, comenzile curgând pe bandă rulantă. Un dogar adevărat cunoaşte orice tip de lemn şi ştie cum să-l modeleze pentru a da valoare vinului şi ţuicii pe termen lung.


Tibor ne-a făcut o demonstraţie legată de modul în care se fabrică un butoi, făcându-ne să înţelegem că păstrarea vie a pasiunii pentru acest meşteşug e nu doar o obligaţie ancestrală ci şi o necesitate şi o garanţie a calităţii. Doagele sunt raşchetate, apoi, la asamblare, sunt îndoite prin încălzire, ardere şi înmuiere. Prin tratament, ţesuturile acestora suferă modificări complexe iar dibăcia dogarului constă în introducerea lemnului în transformare chiar la momentul oportun, când acesta e îndeajuns de copt.


5. Bea palincă

Aceasta e o activitate permanentă în Ţinutul Secuiesc. Nu există moment al zilei în care să nu se poată consuma această licoare distilată iar calitatea ei este supremă. Dar dincolo de palinca obişnuită, am testat o gamă de palincă absolut fabuloasă, un fel de Moët al palincilor. Este produsă de Potio Nobilis, o companie mică, înfiinţată de doi întreprinzători din Sfântu Gheorghe, care nu şi-au propus să facă avere din licori dar care au pus calitatea înainte de orice. Palincile lor, realizate din diverse fructe (afine, caise, coacăze negre, pere, gutui, mere, mure, prune, scoruşe, soc, struguri, vişine, zmeură, tescovină) au câştigat numeroase premii la concursurile internaţionale, concurând cu succes alături de produse ale unor ţări, precum Germania şi Ungaria, în care producerea palincăi se predă la nivel universitar.


Palincile Potio Nobilis sunt făcute doar cu fructe atent selecţionate şi de cea mai bună calitate iar rezultatul e pe măsura întregului proces de fabricaţie. Şi chiar dacă preţul final poate părea exagerat, vă asigurăm că merită fiecare leu. Nouă ne-au plăcut la nebunie palinca de afine, cea de zmeură şi cea de pere Williams.


6. Decorează turtă dulce

Aminteşte-ţi de copilărie şi mergi la casa familiei Szántó, din Târgu Secuiesc, pentru a decora turta dulce. Szántó József a "furat" reţeta de la mama lui, pe vreme când stătea alături de ea pentru a pregăti bunătăţi de Crăciun şi a exploatat apoi acest meşteşug, devenind cel mai renumit producător de turtă dulce din Covasna.



Prăjituricile lui conţin miere, anason, scorţişoară, cuişoare, făină şi margarină iar formele sunt diferite, de la inimioare la brazi şi alte elemente. Cea mai simpatică parte (după coacerea în cuptor, care durează 7 minute) - cea pe care cu siguranţă orice copil o va adora - este decorarea acestora, cu glazură de zahăr. E nevoie de un pic de răbdare şi de o mână care să nu tremure (prea mult). Nouă nu ne-a ieşit perfect dar ne-am amuzat.



7. Tratează-te la o mofetă

Mulţi se întreabă ce înseamnă o mofetă, cuvânt despre care auzi mai la tot pasul prin Ţinutul Secuiesc. Mofeta este o emanaţie de dioxid de carbon, rezultată ca urmare a unei activităţi vulcanice. În fapt, o "emanaţie puturoasă" (după traducerea din latină a cuvântului mephitis), perfectă însă pentru tratarea diverselor boli cardio-vasculare. Mofetele împânzesc judeţul Covasna iar noi am avut privilegiul de a vizita Centrul de tratament cu mofetă şi apă minerală de la Hătuica, sat ce ţine de comuna Cătălina.


Centrul a fost deschis în anul 2013 şi are la primul nivel camera mofetei, construită deasupra izvorului de apă minerală, acolo unde cei care suferă de boli cardio-vasculare, periferice sau ale aparatului locomotor, se pot trata în şedinţe care se pot întinde pe durata a mai multe zile. Centrul e dotat cu băi medicinale, saună, cabinet medical, cabinete de fizioterapie şi de masaj, precum şi cu camere de oaspeţi. Nu e neapărat o plăcere să inhalezi dioxidul de carbon emanat de o mofetă dar cu siguranţă efectele benefice ale apelor carbogazoase, bicarbonatate, calcice etc. sunt extraordinare.

8. Vizitează o moară de apă şi fă pâine cu cartofi

La Centrul Malomkert, din localitatea Cernat (la poalele Munţilor Bodoc), vei găsi o moară de apă. Din aceea, ca-n poveşti, care, culmea!, funcţionează perfect. Moara e veche din secolul 19 şi e considerată monument istoric.



Dacă-ţi pui mintea şi mai adaugi şi nişte grâu, apoi dai drumul la drăcie, te vei transforma ad-hoc într-un morar şmecher. Şi, mergând mai departe, după ce ai produs făina, e momentul să prepari o excelentă pâine cu cartofi. Te va ajuta o gospodină de nădejde, care va face aluatul şi-l va introduce în cuptorul cu jăratec, de unde va scoate o oră mai târziu o fabuloasă pâine de casă.



Aceste două activităţi se petrec, cum spuneam, la Centrul Turistic Malomkert, acolo unde găseşti inclusiv 55 de locuri de cazare (în căsuţe din lemn) şi unde poţi face şi alte lucruri minunate, cum ar fi să prepari tăieţei, să faci drumeţii în natură şi să vizitezi atracţiile turistice din împrejurimi.

9. Relazează-te la un spa de excepţie

Probabil cea mai bună variantă de cazare în Covasna este Grand Hotel Balvanyos (4 stele), care nu doar că e situat într-un cadru natural de mare excepţie (deschizi geamul şi respiri natura, fără alte "ingrediente" toxice) dar excelează la un capitol din ce în ce mai cerut (şi) în România: centrul Grand Santerra Spa.


O zonă de recreere unde găseşti tot ce-şi pot dori sufletul şi fizicul, de la piscina wellness la bazinele cu hidromasaj (cu apă sărată şi cu apă de izvor), de la bazinele Kneipp la piscinele pentru copii, de la piscina exterioară la camera salină, sauna rusească, sală de fitness, camerele pentru tratamente şi masaje diverse.


Altfel, hotelul dispune inclusiv de un parc de aventură, care te aşteaptă să-ţi testezi limitele şi să faci abuz de adrenalină, sub îndrumarea instructorilor, pe diverse trasee, de dificultate progresivă, pentru toate categoriile de vârstă.


Camerele hotelului sunt suficient de spaţioase (există varianta de cameră dublă standard, dublă superioară, junior suite şi apartament), mobilierul e modern iar preţurile încep de la 55 euro pentru dubla standard. 


10. Vizitează Cetatea Ika

Punem pariu că n-ai auzit de Cetatea Ika, din Munţii Bodocului (localitatea Cernatul de Sus). Iar dacă ai auzit, înseamnă ori că eşti din Covasna, ori că îţi cunoşti ţara atât de bine încât meriţi un premiu. Ika nu e propriu-zis o cetate. A fost una, ridicată în secolul al 14-lea, la acea vreme având un important rol de apărare. Între timp însă, din ea a rămas doar un turn, şi acela retezat (i se spunea Turnul Ciunt). Lucrările de restaurare l-au pus în valoare, transformându-l într-o destinaţie de neratat, asta şi pentru că se află într-o zonă frumoasă.


În turn se poate urca dar ghinionul a făcut că atunci când am ajuns, cheia de la poarta de jos nu a vrut şi pace să se învârtă în broască, făcându-ne să credem mai abitir în legenda acestei cetăţi. Se spune că la baza turnului e îngropată o comoară, cu mult aur şi multe diamante. Comoara este păzită însă de doi cocoşi magici, foarte furioşi, unul roşu, celălalt negru. Când unul dintre ei doarme, celălalt stă treaz, nelăsând pe nimeni să se apropie de comoară - dacă unul dintre ei simte că cineva s-a apropiat de poarta de intrare, începe să cânte iar poarta se închide automat. N-am auzit cântecul vreunul cocoş dar am rămas cu turnul admirat doar de la bază.


11. Urcă pe "acoperişul" Covasnei, la Cetatea Balvanyos

La întâlnirea munţilor Turia, Bodoc şi Ciomad se află localitatea Balvanyos, cunoscută staţiune balneoclimaterică. La altitudinea de 1041 m, veghează deasupra staţiunii ruinele cetăţii cu acelaşi nume. La cetate se ajunge nu foarte uşor, urmând drumul care urcă spre lacul Sf. Ana (o oră din centrul staţiunii), iar acest lucru spune multe despre faptul că, de când a fost construită - în secolul 11 - a rezistat multor atacuri ale hoardelor de tătari, care nu au reuşit să o cucerească niciodată. Noi am ajuns la Cetatea Balvanyos după un drum fulminant prin pădure, făcut cu quad-urile - maşinuţele motorizate extrem de puternice.


Panorama de la cetate este fantastică iar prea multe informaţii despre ea nu există, începând cu prima menţionare documentară, din anul 1360. E clar că a aparţinut păgânului Apor Szilamér, care, la un moment dat, a înstrăinat-o, nu se ştie cui. Se pare că cetatea a fost locuită până în 1603, după care a rămas în paragină, lăsând în urmă legende şi poveşti de spus la gura sobei.


Cei care iubesc drumeţiile pot merge mai departe, pentru a vizita, pe Muntele Puturosul, peştera cu acelaşi nume. În Peştera Puturosul nu se poate intra, emanaţiile sulfuroase fiind mortale. De altfel, acesta e un loc în care, se spune, au avut loc multe sinucideri în perioada dificilă a ocupaţiei habsburgice. Deşi unii folosesc gazele emanate din Peştera Puturosul pentru a-şi trata diversele afecţiuni, prezenţa în dreptul ei nu e tocmai o plăcere. Dar drumul până acolo e lejer şi frumos.


12. Stai în echilibru pe Lacul Sfânta Ana

Se ştie că Lacul Sf. Ana este unicul lac de origine vulcanică din România, fiind situat în craterul masivului Ciomatu Mare din masivul vulcanic Puciosu (ok, geografic nu e în Covasna ci în vecinul judeţ Harghita). O excursie aici este aproape obligatorie, fie că o faci ca drumeţie sau, cum am făcut-o noi, cu quad-urile, apoi într-o coborâre spectaculoasă şi plină de adrenalină, de 2 kilometri, cu mountaincart-urile şi mountainbike-urile.


Pe lacul liniştit (care are o adâncime maximă de 6,4 m) se poate face sport: îmbraci costumul de neopren, iei o placă şi încerci să-ţi ţii echilibrul pe ea, fără să cazi în apa albastră. Lucru destul de dificil.


Ca orice loc de acest gen, şi Sf. Ana are legendele lui, una dintre acestea povestind despre o tânără care urma să fie măritată împotriva voinţei ei de către părinţi. Pentru că nu-l dorea pe viitorul soţ, ea s-a aruncat în noaptea nunţii în lac, care a primit apoi numele ei. O altă legendă spune despre doi fraţi căpcăuni, care aveau două castele, unul dintre ei având şi o caleaşcă teribil de frumoasă, câştigată la zaruri. Pentru a nu fi mai prejos, celălalt a pus rămăşag că el va veni cu o caleaşcă şi mai frumoasă. A făcut rost de una şi a înhămat la ea opt fete superbe. Acestea nu au reuşit să urnească însă caleaşca cea grea, iar tiranul a început să le biciuiască. Una dintre cele opt fete, pe nume Ana, l-a blestemat iar blestemul s-a împlinit: pe loc s-a pornit o furtună puternică, în urma căreia castelul tiranului şi caleaşca lui au fost cuprinse de flăcări. Pe locul castelului s-a format apoi un lac liniştit şi albastru.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer