Valencia e un oraş în care îţi poţi petrece foarte bine o vacanţă de vară, după cum poţi veni într-un city break pentru doar câteva zile, fie că e luna martie sau noiembrie. În Valencia ai plajă, cultură, gastronomie, arhitectură, istorie - nu ţi-ai putea dori mai multe într-un oraş aerisit, cu bulevarde largi, în care (dacă închiriezi o maşină) se circulă lejer, în bunul spirit urban generat de sensurile giratorii (pe care românii nu vor deloc să-l priceapă şi să-l implementeze), în care se parchează gratuit pe marginea străzii şi în care nimeni nu dă vreo secundă impresia că ar fi iritat de ceva.
Am petrecut o săptămână de iunie în Valencia şi am reuşit să-i gust pe deplin farmecul. Despre câteva dintre locurile vizitate - cele clasice, deocamdată, la a doua incursiune promit să plonjez mai adânc în secretele oraşului - în cele ce urmează. Câteva dintre ele le-am văzut cu ajutorul Mariei Terrén, country manager pe Europa de Est la Biroul de Turism al Valenciei, care mi-a demonstrat cu un profesionalism desăvârşit cum se fac lucrurile când vrei să-ţi promovezi cu adevărat oraşul. Alături de ea, mulţumirile mele merg şi către Marta Sanz Navarro, sales manager la departamentul de marketing al Oceanografic Valencia.
Ca orice oraş care se respectă (şi îşi respectă vizitatorii), Valencia oferă, prin intermediul ghişeelor biroului său de turism (pe care le găseşti peste tot în oraş, inclusiv la aeroport) un card turistic. Cu Valencia Tourist Card, valabil 24 (13,5 euro), 48 (18 euro) sau 72 de ore (22,5 euro), ai o mulţime de avantaje şi chiar nu e vorba de bani aruncaţi pe fereastră ci de discounturi şi gratuităţi reale. De pildă, cu VLC ai transport gratuit pe autobuze, tramvaie şi metrou, ai acces liber în muzeele şi clădirile publice, ai discounturi de până la 50% la biletele de intrare în diverse locuri (cum ar fi Bioparcul sau Oraşul Artelor şi Ştiinţelor), plus alte avantaje pe care le găseşti pe site.
10. Grădinile Turia
Cum e să ai în oraş un parc care se întinde pe o lungime de 9 kilometri? Şi parcul nu doar să fie o adunătură de copaci şi tufe ci un spaţiu amenajat într-un perfect echilibru arhitectonic, care armonizează cu elementele urbane din jur. Trebuie să trăieşti în Valencia ca să ştii. Oraşul era străbătut, până după jumătatea secolului 20, de râul Turia. În 1957, în urma unor inundaţii care au devastat urbea, edilii au decis să scoată râul din oraş, drenându-i cursul în mod artificial către sud. Pe locul vechiului râu a rămas un spaţiu imens care avea să fie transformat de către arhitectul catalan Ricardo Bofill în ceea ce astăzi se numesc Grădinile Turia - un parc de 120 de hectare ce trimite către ideea de grădini maure.
Parcul este divizat 12 secţiuni, fiecare dintre acestea având propria personalitate şi propriile caracteristici. Într-unele găseşti trasee pentru biciclişti şi pentru cei care practică alergarea şi crosul, în altele există facilităţi pentru practicarea anumitor sporturi - fotbal, rugby, baschet, baseball etc, unele sunt pur şi simplu grădini frumoase - precum grădina Palau, acolo unde se află Palau de la Música auditorium şi lucrările arhitectului valencian José María García Paredes.
M-am plimbat noaptea prin Turia şi am rămas fascinat de energia magică pe care o poate elibera un asemenea parc. Sunt nu mai puţin de 18 poduri, din secolele 15-17, care trec pe deasupra lui. Valencia poate fi realmente descoperită la pas, printr-o plimbare de-a lungul acestor grădini. Cu muzeele, cu monumentele, cu arhitectura şi cu istoria ei. În Turia descoperi câte ceva din metru în metru. Fie că e vorba de palmieri, portocali, pini, plante aromatice, trandafiri sau de surprize de genul Parcului Guliver, în care personajul din povestea lui Jonathan Swift a fost transformat într-un uriaş loc de joacă pentru copii, cu fel de fel de tobogane şi tuneluri.
Iar cea mai frumoasă zonă este, fără-ndoială, cea aflată în imediata apropiere a Oraşului Artelor şi Ştiinţelor, acolo unde peisajul urban se transformă într-un decor ce pare desprins dintr-un film ştiinţifico-fantastic.
9. Parcul Natural Albufera
Cei care locuiesc în Bucureşti au auzit probabil de Parcul Natural Comana, aflat la circa 20 km distanţă, un loc în care pe lângă un parc de aventură vizitatorii se pot plimba în mijlocul naturii, desfăşurând activităţi în consecinţă, printre acestea numărându-se privitul păsărilor sau plimbarea cu barca pe o adevărată deltă. Cam despre acelaşi lucru, înmulţit cu zece înseamnă laguna Albufera, una dintre cele mai importante zone naturale care se află în sudul Valenciei, la o jumătate de oră de mers cu maşina.
Sunt trei canale - două naturale, unul artificial - conectate la această lagună, care înconjoară întinderea de apă şi fac legătura cu marea, fiecare dintre ele dispunând de propria faună şi floră. Practic, un colţ de natură protejat, a cărei viaţă o poţi simţi şi palpa cel mai bine mergând în satul El Palmar, care se află pe malul lagunei. Cel mai bine e să ajungi în El Palmar la orele serii, pentru a prinde apusul de soare şi pentru a lua cina la unul dintre cele peste 30 de restaurante din zonă. Se spune că aici se serveşte cea mai bună paella din Valencia (şi, se ştie, paella a fost inventată în Valencia), secretul acestui preparat fiind în calitatea orezului cu care este gătit.
Din El Palmar poţi face o plimbare cu barca pe canale (pentru sume decente, pe care le discuţi cu barcagiii), pentru a vedea cum pescuiau oamenii acum 6-700 de ani, poţi merge prin pădurea Dehesa del Saler sau poţi sta la soare pe plajele Pinedo, Cullera sau El Saler. În sat am văzut şi una dintre casele tradiţionale ale locului, o "barraca", locuinţă construită din chirpici, cu acoperiş de paie, care datează de mai bine de 100 de ani. Per total, Parcul Natural Albufera şi satul El Palmar în special, reprezintă o superbă oază de linişte în care valencienii îşi petrec adesea weekendurile sau momentele în care vor să scape de agitaţia urbană.
Dacă nu ai închiriat o maşină, una dintre variantele pentru a ajunge la Albufera este bus-ul turistic, care are o rută specială pentru lagună.
8. Port Saplaya
Am inclus Port Saplaya în acest top pentru că este o alegere perfectă pentru vacanţa în Valencia. E vorba, de fapt, de un fel de mini-localitate, construită de spanioli în urmă cu câţiva ani, în care există proprietăţi pe care valencienii le-au cumpărat sau le închiriază pe parcursul întregului an.
Aflată la 6-7 km distanţă de oraş, spre nord, Port Saplaya se întinde de-a lungul ţărmului care a fost "modelat" în câteva golfuleţe în care localnicii îşi ţin iahturile şi în jurul cărora sunt case şi blocuri vopsite în culori vesele, alături de piscine şi locuri de relaxare, motiv pentru care zona a fost botezată "Mica Veneţie". La toate acestea se adaugă, desigur, o mulţime de restaurante şi magazine, în aşa fel încât în zonă ai tot ce-ţi trebuie pentru petrecerea unei vacanţe (inclusiv un centru comercial ce include un supermarket Auchan - Alcampo, cum se numeşte el la spanioli).
Plaja din Port Saplaya are o lungime de circa 1 kilometru, are nisip fin, e dotată cu mini-duşuri publice, cu toalete, cu puncte de salvamari. Transportul în oraş - câtă vreme nu ai închiriat o maşină - se face cu autobuzul sau cu taxiul (cca 7 euro).
7. Mercado Central şi Mercado de Colon
Un loc ce merită vizitat în Valencia, mai ales pentru foodies şi pentru cei pofticioşi, este Mercado Central - Piaţa Centrală, o clădire istorică, ridicată între 1915 şi 1928 (la indicaţiile arhitecţilor Francisco Guardia şi Alejandro Soler), pe o suprafaţă de 8000 mp. Din păcate, pentru că am stat în afara Valenciei, întotdeauna când ajungeam în oraş (după-amiaza sau seara) piaţa era închisă (programul zilnic este 7.30 - 14.30, duminica e închisă). Nu am apucat să o fotografiez decât pe dinafară însă am aflat că în interior se află una dintre zonele cu cea mai proaspătă şi mai bună mâncare din Valencia, un loc colorat şi animat, aflat într-o zonă foarte "vie".
Am trecut însă printr-o altă piaţă, de altă natură. Mercado de Colon este una dintre cele mai emblematice clădiri ale oraşului, construită şi ea în aceeaşi perioadă cu Piaţa Centrală (1914, autor fiind Francisco de Mora y Berenguer). Piaţa (care a fost restaurată şi ale cărei detalii arhitectonice sunt extrem de frumoase, amintind de Gaudi) ocupă o zonă semi-deschisă în care se află o mulţime de cafenele, baruri, restaurante, magazine de flori şi alte buticuri - locuri de întâlnire pentru o şuetă sau pentru socializare.
6. Barrio del Carmen (El Carmen)
Una dintre plăcerile oricărui turist aflat pentru întâia oară într-un oraş ar trebui să fie plimbările pe străzile acestuia, fără vreun scop anume. Recunosc că îmi place să fac asta, şi cum prind ocazia şi, mai ales, am timp, mă pierd fără hartă prin oraş, lăsându-mi paşii şi intuiţia să mă călăuzească şi, la un moment dat, mă opresc să mănânc la un restaurant sau la o terasă care-mi face cu ochiul. În Valencia, probabil cel mai bun cartier pentru a face asta este El Carmen (practic, Centrul Vechi). Străzi şarmante, istorie la fiecare pas, multe locuri de vizitat şi o atmosferă prietenoasă, deloc agresivă.
Prin El Carmen te poţi plimba ore-n şir, fără să te plictiseşti. Aici ai restaurante, baruri, zone cu muzică live, biserici vechi, case superbe, buticuri şi magazine. Aici vei descoperi un obicei al localnicilor care dă un plus de culoare oraşului: acela de a-şi picta grilajele magazinelor cu graffiti-uri care mai de care mai spectaculoase.
Dacă vrei să cauţi anumite obiective (de care e posibil să dai chiar şi fără să vrei), află că în El Carmen poţi vedea Torres de Quart şi Torres de Serranos, două dintre vechile porţi ale oraşului, turnuri care au funcţionat vreme de sute de ani drept închisori. Cele două porţi, aflate în direcţii opuse, au o arhitectură diferită (au fost construite la distanţă de 100 de ani) şi au făcut faţă de-a lungul istoriei numeroaselor atacuri cotropitoare.
Şi tot în El Carmen, colindătorii de muzee au câteva motive de satisfacţie, având în vedere că aici se află Museul Centro del Carmen, Institutul de Artă Modernă, Muzeul Preistoriei, Casa-muzeu a pictorului Jose Benlliure, Muzeul Valencian de Etnologie şi Muzeul Secolului 19.
***
În Valencia nu se vorbeşte spaniola, ci valenciana, un dialect tradiţional ce derivă din catalană şi care se deosebeşte semnificativ de limba spaniolă? Poţi avea surpriza ca o localitate să poarte două denumiri diferite, una în spaniolă, cealaltă în catalană. Şi apropo de limbi, nu te aştepta ca în Valencia să te înţelegi prea mult cu localnicii în engleză. Pe scurt, valencienii habar n-au limba engleză şi chiar dacă vor spune că "rup" câte puţin, vei descoperi că nu e adevărat. Problema e că şi majoritatea meniurilor în restaurante sunt doar în spaniolă şi valenciană. Aşa că... antrenează-te la telenovele, înainte de a ajunge în Valencia şi de a dori să te faci înţeles sau de a înţelege ceva.
(va urma)