10 lucruri de văzut şi făcut în Valencia (II)

5. Catedrala şi Plaza de la Virgen

În vecinătatea cartierului El Carmen (se poate spune chiar că e integrată în el), se află Plaza de la Virgen, probabil cea mai cunoscută dar şi cea mai frumoasă piaţă din partea veche a oraşului, care datează din perioada romanilor şi care este mărginită de trei dintre cele mai emblematice clădiri ale Valenciei: Catedrala Santa Maria, Basilica de la Virgen de los Desamparados şi Palau de la Generalitat.


Plaza de la Virgen e locul perfect pentru a te întâlni cu prietenii, a sta la o terasă (comercială) şi a face o mulţime de fotografii. E un fel de buric al Valenciei, în care iei pulsul oraşului şi în care îţi poţi permite câteva momente de respiro înainte de a continua explorarea oraşului. Eventual stând pe marginea elementului central al pieţei, fântâna care îl reprezintă pe zeul Neptun înconjurat de opt femei goale. O capodoperă realizată de sculptorul Silvestre Edeta, care este, de fapt, o alegorie ce reprezintă râul Turia şi ale lui opt şanţuri de irigaţie.


Lângă această piaţă, Catedrala Santa Maria, sau Seu, cum i se spune local, e principalul punct de atracţie ecumenic al oraşului. Uşor înghesuită în peisajul urban, catedrala a cărei istorie începe la 1238, e un amestec arhitectonic în care goticul predominant se împleteşte cu stilul romanesc, cu cel baroc, cu elemente renascentiste şi neoclasice.

Dar nu neapărat frumuseţea este cea care defineşte această catedrală (nu am spus că este urâtă!) ci prezenţa în interior a Sfântului Graal, cupa din care Isus a băut în timpul ultimei lui cine. Deşi prin lume mai există alte câteva presupuse potire ce ar fi îndreptăţite să poarte acest titlu, spaniolii consideră că originalul este cel de aici. El datează, într-adevăr, din secolul 1, şi a fost donat catedralei de către regele Alfons el Magnanim, în anul 1436.


Catedrala e deschisă în fiecare zi de la 8.30 la 20.30 iar vizitarea ei costa 3 euro. Întâmplător - poate pentru faptul că am nimerit în timpul unei nunţi - am reuşit să intru fără a fi nevoit să plătesc bilet şi am văzut şi Sfântul Graal, bine păzit în spatele unor geamuri, într-o capelă din dreapta intrării, deasupra unui preot care ţinea o slujbă. Povestea acestuia e destul de complicată - se spune că pocalul a rămas în casa în care a avut loc ultima cină, casă ce aparţinea familiei evanghelistului Marcu, cel care mai târziu a dus obiectul la Roma, într-una din zilele când a servit ca traducător pentru Petru. Sfântul Petru.


În secolul 3, "vedeta" a fost scoasă din Roma de către Sf. Laurenţiu şi predată în mâinile unui soldat spaniol din Huesca (Spania). În timpul ocupaţiei musulmane asupra Peninsulei Iberice, potirul a stat ascuns prin diverse mânăstiri şi catedrale spaniole. Regii Spaniei au căutat să aducă obiectul în trezoreriile sau în palatele lor şi, în cele din urmă, în secolul 15, Sfântul Graal a ajuns în Catedrala din Valencia, acolo unde a rămas până în zilele noastre. Şi totuşi, chiar dacă a trecut testul autenticităţii, nimeni nu poate fi sigur 100% de informaţiile de mai sus.

4. Plaja Malvarrosa şi Marina

Valencia are mai multe plaje iar dacă ar fi să priveşti topul lor, acesta ar arăta aşa:
1. Malvarrosa
2. El Saler (aflată la 13 km sud în afara oraşului, în zona parcului Albufera)
3. Port Saplaya (la 7 km spre nord - este cea pe care am stat)
4. Sagunto
5. Culera (ultimele două sunt ceva mai departe de oraş).

Principala plajă este Malvarrosa, în primul rând pentru faptul că aceasta se află în oraş. Are o lungime de un kilometru şi este foarte lată (135 m). E o plajă, practic, neamenajată, gratuită, curată, mărginită de palmieri şi de tot felul de tarabe cu obiecte ieftine şi, practic, este întinderea de nisip la care valencienii vin să facă plajă atunci când au chef de aşa ceva. Personal, o consider prea lată pentru scopul ei de bază (te plictiseşti până ajungi la apă) dar m-am plimbat pe aşa-zisa faleză înainte de lăsarea serii şi are un farmec aparte, o atmosferă ce aminteşte pe alocuri de plajele din Los Angeles.

Malvarrosa se împarte, de fapt, în trei zone: Malvarrosa, Las Arenas şi Patacona, toate trei fiind asemănătoare. Dacă vrei să iei însă plaja de la capăt, mergi în Marina, în Puerto de Valencia, acolo de unde începe Las Arenas (după care nu se mai ştie unde se termină aceasta şi unde începe Malvarrosa). În port te poţi plimba şi, eventual, poţi cina într-un restaurant drăguţ şi elegant (Panorama), cu vedere la mare. Restaurante (multe) se află şi în zona de promenadă dar ia în calcul că aici e destul de mare aglomeraţia, în special în ceea ce priveşte parcarea.


3. Oraşul Artelor şi Ştiinţelor

Din punct de vedere al reperelor urbane, Valencia este, poate, mai puţin cunoscut pentru frumoasele clădiri din Centrul Vechi şi mai mult pentru un complex arhitectonic modern, care se întinde într-o zonă aerisită a oraşului, în imediata apropiere a Grădinilor Turia, complex denumit pompos: Oraşul Artelor şi Ştiinţei - Ciutat de les Arts i les Ciències.


Complexul a fost inaugurat în 1998 şi este opera arhitectului valencian Santiago Calatrava. Am citit unele păreri "avizate" care luau în cumva în derâdere arhitectonica Oraşului Artelor şi Ştiinţei. Nu poate exista hater-ism mai mare: rareori vezi într-un oraş mare al lumii o asemenea capodoperă, perfect înglobată în peisajul urban, cu un concept unic şi cu o funcţionalitate variată.


"Oraşul" înglobează şase zone: El Palau de les Arts Reina Sofia (în fapt, Opera din Valencia şi, totodată, spaţiu pentru diverse evenimente culturale), L'Umbracle (o frumoasă grădină ce se întinde pe o distanţă de 320 m şi în care se află inclusiv o galerie de artă în aer liber), El Museu de les Ciències Principe Felip (muzeul de ştiinţă), L'Hemisfèric (cinema Imax, planetariu şi laseriu, cu un design în formă de ochi uman care "priveşte" către o imensă piscină), Oceanografic (acvariul şi parcul oceanografic, cu cele peste 45.000 de animale) şi Ágora (un spaţiu versatil în care se ţin diverse evenimente şi lansări). Toate aceste clădiri sunt înconjurate de spaţii în care vizitatorii se pot relaxa, plimbându-se pe lângă piscine cu apă turcoaz în care pot practica inclusiv sporturi acvatice.


Nu voi lua la rând zonele Oraşului, fiindcă nu am vizitat decât Oceanograful (despre care vorbesc mai jos) dar recomand în mod obligatoriu o vizită aici, chiar şi pentru o plimbare după lăsarea serii, când peisajul e cu atât mai frumos. Preţurile de intrare pentru diversele zone ale Oraşului le găseşti pe site-ul complexului, aici.


2. Oceanografic

Am ales Oceanograful pentru o vizită pe larg în zona Oraşului Artelor şi Ştiinţei, în primul rând fiindcă părea cea mai spectaculoasă opţiune. Apoi, pentru o vacanţă cu copii, Oceanograful din Valencia este în mod cert un excelent prilej de distracţie şi o oportunitate pentru cei mici de a descoperi lucruri noi şi fascinante despre vietăţile care populează întinderile de apă.


Oceanograful este, în esenţă, un parc imens, creat ca spaţiu de vizitare dar şi ca centru de cercetare, structurat în zece zone distincte. De pildă, zonele marine reflectă viaţa mediteraneeană, oceanele polare, insulele, mările tropicale, mările din zonele temperate şi Marea Roşie. Există o zonă a crocodililor, una a belugilor şi a focilor, o zonă a păsărilor şi una a fluturilor, una a broaştelor ţestoase, o zonă rezervată păsărilor flamingo, una rezervată rechinilor şi una pentru pinguini, la care se adaugă, desigur, delfinariul, în care zilnic au loc spectacole cu aceste frumoase şi inteligente mamifere acvatice.


Tema din acest an are legătură, evident, cu ecologia iar show-ul e simpatic, chiar dacă, poate, mai puţin reuşit ca altele similare de prin Europa. Dar delfinii au întotdeauna un magnetism aparte, prin urmare merită să-ţi aloci o jumătate de oră (în special dacă eşti cu copiii) pentru a le aplauda acrobaţiile.


Unele dintre zonele Oceanografului se află la exterior, în vreme ce altele sunt în interior. Nu rata spectaculoasa trecere prin tunelul cu rechini şi nici sala dedicată meduzelor. Dacă ţi se face foame, poţi lua masa în restaurantul subacvatic, înconjurat de un imens acvariu cu creaturi marine iar daca vrei să te răcoreşti când te plimbi prin zonele exterioare, ai la dispoziţie o mulţime de standuri cu răcoritoare, baruri etc.

Fascinantele meduze:


Biletul de intrare la Oceanografic costă 29,10 euro (adulţi), 21,85 euro (copii) iar cu cardul turistic Valencia ai reducere de 13% (aceasta poate varia).

Magica trecere prin tunelul cu rechini:


O lume colorată:


1. Bioparc

Am constatat în ultimii ani o "împărţire" a publicului atunci când vine vorba despre grădinile zoologice. Sunt cei care le adoră şi sunt cei cărora nu le poţi pomeni de vreun zoo că sar ca arşi şi-ţi ţin un discurs lung şi plictisitor despre cât de chinuite sunt bietele animale câtă vreme nu stau în mediul lor natural. Sigur, e de dorit ca animalele să stea în mediile lor naturale şi să fie fericite (unele dintre ele mâncate de altele, mai mari). La fel, e de dorit ca în lume să nu existe grădini zoologice precum cea din Bucureşti, în care ai impresia că te întorci în timp cu vreo 50 de ani, pe vremea când iubitorii drepturilor animalelor erau mult mai puţini iar Brigitte Bardot mai tânără şi (mult) mai sexy.


Există însă unele grădini zoologice care se străduiesc (şi reuşesc) să creeze un spaţiu în care să adune fel de fel de lighioane pe care să le prezinte publicului creând senzaţia că publicul a ajuns în mediul lor natural şi nu că animalele au fost "plantate" într-un oraş. Bioparcul din Valencia este una dintre acestea. Practic, e o grădină zoologică interactivă care a încercat să înlăture aproape toate barierele dintre oameni şi animale, plasându-le pe cele din urmă în locuri fantastic amenajate, aproape identice cu cele în care ar fi trăit în mod natural.

Bioparcul din Valencia a fost inaugurat în anul 2008 şi acoperă o suprafaţă de peste 100.000 mp, obiectivul declarat al acestuia fiind acela de a proteja mediul înconjurător şi de a crea o permanentă educaţie în privinţa îngrijirii şi protejării animalelor. Faţă de alte grădini zoologice europene, în Bioparc am remarcat, poate, mai puţine specii. Dar nu am văzut nicăieri o grădină zoologică mai spectaculos amenajată. Se pune accent pe speciile africane dar parcul nu se va limita la continentul negru, planul pentru următorii ani fiind o extindere cu încă 20.000 mp, în ideea de a acoperi şi zone de floră şi faună din Asia de sud-est şi din America de Sud.


Până atunci, însă, momentan poţi admira multe specii de maimuţe, te poţi poza cu lemurii care mai au puţin şi-ţi cer să faci un selfie cu ei, te bucuri de prezenţa elefanţilor, leoparzilor, girafelor, rinocerilor, hipopotamilor, struţilor, leilor, hienelor, antilopelor şi a multor alte specii la vederea cărora copiii vor fi încântaţi.
Biletul de intrare în Bioparc costă 23,80 euro (adulţi) şi 18,00 euro (copii). Copiii mai mici de 4 ani au intrarea gratuită.


Ponturi pentru o vizită la Oraşul Artelor şi Ştiinţelor

Vizita la Muzeul de Ştiinţă Prinţul Felipe durează, în medie, 3 ore. Pentru Oceanograf rezervă-ţi tot cam 3 ore (poate chiar mai mult, în funcţie de cât de interesat eşti să vezi diversele zone - indoor şi outdoor). La Hemisferic poţi sta cca 45 de minute. Poţi vizita întregul complex într-o singură zi dar la fel de bine, pentru a nu fi pe fugă, îţi poţi rezerva două zile.
Complexul e deschis zilnic, pe toată perioada anului. Muzeul de Ştiinţă şi Oceanograful se deschid la ora 10.
La intrarea în Oceanograf există o zonă în care îţi poţi lăsa bagajele (în caz că ai), pentru 2 euro / zi.
Din centrul Valenciei, poţi ajunge pe jos la Oraşul Artelor şi Ştiinţelor dacă o iei prin parcul Turia - plimbarea durează cca 45 minute.
În faţa complexului este un mare centru comercial, care se numeşte El Saler, plin de magazine şi restaurante.
Neapărat de admirat - podul Pont de l'Assut de l'Or, a cărui formă de cuţit pentru jamon e unică.