Am fost mereu sălbatică şi recalcitrantă, toată copilăria am mâncat cartofii cu mâna
şi toţi în jurul meu au închis ochii
m-au tratat ca pe unul de-ai lor.
Ca un sălbatic am citit, pe sărite, în loop, în cascadă, am insistat cu patimă asupra pasajelor
în care se puneau întrebări subversive
însă drept-cititorii m-au privit cu indulgenţă
mi-am înfipt dinţii în spusele învingătorilor şi le-am scuipat apoi cu năduf
m-am bucurat de toţi nespălaţii care şi-au curăţat unghiile cu fericirea oficială
m-am împins cu sălbăticie în disperările altora
am călcat pe picioare un întreg tramvai
şi nimic
toţi m-au tratat ca pe-o fată cuminte şi destoinică
uşor împiedicată
ce-i drept
am fugit sălbatic în toate direcţiile
am tras ca un sălbatic de zăvoare
şi am rânjit sălbatic la lecţiile despre simţul măsurii
când se anunţau veşti bune la televizor
râdeam ca una scăpată din junglă
am stat în cap şi în dinţi şi degeaba
robii civilizaţiei mi-au insultat sălbăticia
cu zâmbete pline de indulgenţă şi cumpătare
Vă urăsc toate pildele şi toate monumentele
vă urăsc bunele maniere, statuile, decoraţiile
v-aş da la fier vechi toate furculiţele şi cuţitele
vă urăsc fanteziile prin care trec regulamentar zeii, braţ la braţ
le-am strigat şi degeaba
nimeni n-a dat doi bani pe sălbăticia mea
Ani în şir m-au ţinut în captivitate, în pielea fetei cuminţi
ca într-o puşcărie de mare securitate
până a venit un necioplit, un golan sadea să-mi spună
că mă găseşte sălbatic de tristă şi de înfometată
şi să-mi întindă un măr printre gratii...