Salzburg are multe muzee şi, dacă eşti un mare iubitor de cultură care obişnuieşte să nu rateze niciun asemenea obiectiv, cu siguranţă că le vei descoperi pe toate. Noi am vizitat un muzeu un pic ieşit din tipare, şi anume Muzeum der Moderne, un loc apărut în urma unei idei avute de mizantropul Friedrich Welz, care a donat o mare parte a colecţiei sale de artă oraşului Salzburg.
La aceasta s-a alăturat un mare număr de lucrări aparţinând expresionistului austriac Oskar Kokoschka, după care în 1983 s-a deschis Rupertinum, Muzeul de Artă Modernă şi Colecţii Grafice, urmat, în 2004, de organizarea şi inaugurarea actualului Museum der Moderne (MdM), care adăposteşte în cele două clădiri ale sale (una, cea vizitată de noi, este pe muntele Monchsberg, cealaltă e în Centrul Vechi), într-un spaţiu expoziţional de 3000 mp, o serie de colecţii de artă din secolele 20 şi 21, laolaltă cu lucrări grafice şi fotografice.
Pe lângă colecţiile în sine, unele foarte interesante, altele, desigur, foarte greu de înţeles , MdM Monchberg se remarcă şi prin restaurantul său, M32, de pe a cărui superbă terasă poţi admira panorama întregului oraş Salzburg, cu tot cu cetatea Hohensalzburg. Am luat prânzul aici şi recomandăm locul nu doar pentru ceea îţi oferă vizual ci în special pentru excelentele preparate.
Biletul de intrare în MdM costă 12 euro (8 euro pentru copii). Se pot vizita ambele clădiri (Monchsberg şi Rupertinum), pentru un preţ combinat de 12 euro.
4. Cinează în cel mai vechi restaurant din Europa
În primul rând, să fie clar faptul că experienţa gastronomică în Salzburg nu se rezumă la şniţele. Sigur, găseşti şniţele peste tot şi nu poţi pleca din Austria fără să mănânci unul, în oricare din nenumăratele forme în care ţi se prezintă (cel în stil Salzburg, parol!, e o bombă calorică). Salzburg are o mulţime de restaurante bune, cu meniuri rafinate şi cu preparate savuroase. Iar dacă eşti setat pe gastronomie, una dintre ideile bune este să mergi să iei cina în cel mai vechi restaurant din Europa (unii spun că ar fi chiar din lume).
St. Peter Stiftskeller, care funcţionează în interiorul abaţiei cu acelaşi nume de sfânt, pretinde că este cel mai vechi restaurant din Europa şi îşi bazează argumentaţia pe un document scris de poetul Alcuin, în anul 803, în care este menţionat hanul care servea masa celor care treceau prin zonă. Din acel an, Stiffskeller a funcţionat (dis)continuu ca restaurant (şi-a mai oprit activitatea în timpul invaziilor lui Napoleon şi a altor evenimente similare) iar astăzi poţi rezerva o masă într-una dintre cele unsprezece săli, complet diferite ca stil.
Cea mai bună alegere, cea pe care am experimentat-o (şi nu ne-a părut rău, ba dimpotrivă) este Mozart Dinner, care se desfăşoară în sala baroc. Treaba stă cam ca la nuntă, doar că într-un decor foarte elegant şi doar că nu există nicio mireasă ci un cvintet de coarde (Amadeus Consort), împreună cu un tenor şi o soprană, care interpretează, între felurile de mâncare, arii şi duete din lucrările lui Mozart, cu carismă, umor şi cu o oarecare doză de interactivitate cu mesenii. Practic, e un spectacol de bună calitate, la care asişti în timp ce mănânci, într-un decor şi o atmosferă de final de secol 18 (lumânări, costume, muzică...). Meniul e bun (am mâncat o supă de pui cu lămâie, brânză şi găluşcă cu rozmarin, un clapon cu legume gratinate şi un parfait de miere semi-îngheţat cu două toppinguri de fructe) iar vinurile pe măsură. Biletul costă 59 euro.
3. Învaţă să găteşti Apfelstrudel şi Salzburger Nockerl
Cel mai cunoscut desert al Austriei este, fără-ndoială, ştrudelul cu mere. Nu e o prăjitură complicată dar parcă nicăieri nu e mai gustoasă ca la mama ei acasă. Aşa că, dacă eşti în Salzburg şi vrei să înveţi să prepari ştrudel cu mere - cu bonus Salzburger Nockerl, alt desert local, care seamănă cu un vulcan - caută-l pe Johann Bauer, chef-ul care şi-a deschis Edelweiss Cooking Class într-o... peşteră.
Da, nu e o glumă: chef Bauer te aşteaptă într-o grotă amenajată cu toate cele necesare pentru a învăţa doritorii să gătească diverse preparate austriece. Momentan, e vorba despre cele două, de mai sus. Omul e pregătit cu tot ce trebuie (ok, pentru ştrudele aluatul e gata făcut, ca să nu-ţi baţi capul cu ea - dar îţi arată cum îl întinzi, lucru foarte important!), îţi explică şi îţi arată în mod coerent, apoi treci la treabă. Totul durează circa o oră şi jumătate şi se încheie cu degustarea propriilor opere. Care au ieşit chiar bune. Ce-i drept, n-am încercat (încă) acasă.
O "lecţie" la Edelweiss Cooking Class costă 33,9 euro (44,9 cu un gulaş inclus, nu ca să înveţi cum să-l prepari, ci ca să-l mănânci).
2. Vizitează cetatea Salzburg
Hohensalzburg este simbolul vizual şi ancestral al oraşului Salzburg, fortăreaţa (sau cetatea, spune-i cum vrei) care veghează de pe dealul Mönchstein încă din anul 1077 (când a fost ridicată din ordinul arhiepiscopului Gebhard) asigurând un acut sentiment al protecţiei, chiar şi în vremuri de pace totală.
Graţie unei extinderi ce a avut loc în jurul anului 1500, această cetate a devenit una dintre cele mai mari fortificaţii ale Europei, având marele merit de a nu fi fost cucerită vreodată (de altfel unicul asediu asupra ei a avut loc în 1525, în timpul unei revolte a minerilor, ţăranilor şi fermierilor care s-au coalizat cu o parte dintre patricieni şi l-au forţat pe arhiepiscopul cardinal Lang să se baricadeze în cetate, în final totul încheindu-se cu un acord). În plus, datorită poziţiei şi a priveliştilor pe care le oferă, Hohensalzburg a devenit rapid principala atracţie a oraşului.
Am urcat cu telefericul despre care am vorbit mai devreme şi am făcut o scurtă plimbare prin curtea cetăţii, apăsând continuu butonul aparatului foto aţintit spre superbele panorame. În cetate se pot vizita un muzeu, apartamentele princiare şi camera de aur (în care se află un stâlp de marmură care încă păstrează urma unui glonţ tras în timpul revoltei despre care vorbeam mai sus). Intrarea costă 15,50 euro (copiii plătesc 8,70 euro).
1. Amuză-te cu jocurile acvatice nebune de la Palatul Hellbrunn
La începutul secolului 17 a existat în Salzburg un arhiepiscop - Markus Sittikus - care probabil că se plictisea teribil de mult şi care, totodată, avea un spirit şugubăţ. Între anii 1612 şi 1615, cu ajutorul arhitectului Santino Solari (cel "responsabil" şi de Catedrala Salzburg), Sittikus a construit un palat superb, în stil renascentist târziu: Hellbrunn. Cu un amănunt simplu, dar important: palatul nu avea niciun dormitor, nefiind altceva decât un loc de joacă estival pentru arhiepiscop şi prietenii lui.
Şi asta pentru că nu palatul în sine este vedeta în cazul de faţă, ci grădinile lui. Construind totul deasupra unor izvoare termale, Sittikus a avut o viziune: să-şi transforme proprietatea în, practic, primul parc de distracţii al Europei, un fel de precursor al Disneyland-ului sau al altor parcuri... acvatice.
Grădinile sunt înţesate de fântâni, statui, grote, eleştee, poteci, care au fost transformate, de fapt, în elemente-surpriză pentru vizitatori. La fiecare pas te poţi trezi stropit de apa care ţâşneşte prin nişte orificii invizibile, la acţionarea unor manete secrete ce erau manevrate de arhiepiscop (în zilele noastre... de ghidul care însoţeşte grupurile).
Totul e un joc fantastic, care te teleportează într-o lume bizară, uluitoare dacă te gândeşti când a fost creată. Peste toate astea, spectacolul a fost completat şi de show-ul unei ghide extra-entuziasmate, care a stârnit hohote de râs prin plăcerea cu care era transpusă în personalitatea arhiepiscopului ce se amuza teribil acţionând manetele buclucaşe.