Punţile Stalinskaya
Editura Brumar, 2004
Citiţi o cronică a acestei cărţi.
Ray Johnson a pornit mişcarea Mail Art Viaţa a devenit mai veselă, Some nights and all the rats are waving hello and the beer is still bad
cu vreo 35 de ani în urmă;
acum toată lumea face E-Mail Art.
Nam June Paik
Subject: (no subject)
Date: Sat, 16 Sep 2000 13:15:04 + 0000
From: Andriescu
To: Dan Ursachi
Zici ca nu-ti scriu. Vezi doc atasat. Cit despre coperta neagra de la Eu si citiva prieteni, mi se potriveste acum.
Puntile Stalinskaya.doc
Name: Puntile Stalinskaya.doc
Type: Winword File (application/msword)
Encoding: base64
Punţile Stalinskaya®
I
viaţa a devenit mai frumoasă!
- I. V. Stalin
Burs, punţile oamenilor mai închişi în ei înşişi
sînt adesea construite din arcuri întregi
de puncte de suspensie, prinse în bolţuri de votcă.
Ceea ce nu le împiedică să fie solide.
Şi Oti şi Musa şi oficialii culturii
care ne mai oferă cîte un job
reuşesc să străbată puntea. Poate sînt prea elastice,
poate pendulările semnelor nesiguranţei
fac să se încreţească de spaimă boaşele pantofilor, să
plesnească în pungi întregi de Hollywood Popcorn
ovarele zgribulite deasupra hăului virtual,
dar slăbiciunea le face aproape verosmile.
Te plimbi mult, bursucule, în sud, în est, în vest.
Drumurile tale şi-au găsit nămolul
în care să clocească şi să cotcodăcească bacteria
talentului undeva prin Timişoara, pe strada
Musorgski, unde musonul şi-ar renega
liniştitoarea ciclicitate sudică
pentru a te muşca de buci, Bursule, şi a te trezi
la viaţa extrauterină -
te şi văd scoţînd căpăţîna ta simpatică din cutia de ţigări,
uşor adormit, drogat cu supradoze de hormoni,
indiferent la spasmele doctorale ale unei întregi generaţii
sau la subtila amalgamare a ceramicii de Korund
cu un capucino prost făcut într-un text care,
îţi imaginezi, se cere avortat. Ţeasta-ţi simpatică
în cuhnia cu aburi de spaghete îmbrobodite
în înşelătorii cîrlionţi blonzi ai parizerului
din uşa frigiderului.
II
the rat with pointed teeth
makes his long way back
to the bowl of peaches.
- Naomi Shihab Nye
Burs, ieri seară şoarecele a fugit din nou din geanta
mea de umăr, lăsată pe hol, în canalizare, via buda.
Nu-i doream răul. Ca şi tine, aveam chef
să comunic cu cineva. Parşivul
mi-a întors încodatul cur şi s-a fofilat printr-o foarte,
prea largă poartă pe care am tăiat-o în uşa
de la budă, să nu se gîtuie volţii sau waţii în ombilicul
maşinii de spălat. Ce să-i spun, prietene, şobolan,
bursuc, vino, hai să stăm la taclale, dobitoc de ceferist
ucrainean ce eşti (ştii
povestea, corect?). Am luat băţul în care mă sprijin
de-o săptămînă, de cînd mi-am luxat piciorul -
asta n-o ştiai -
şi m-am dus după bunul şi blănosul
meu prieten. Am încercat cu vîrful băţului din brad -
coadă de mătură, de fapt - dar prietenul o
ştersese, convins că vreau să-i fac felul. Vecinul meu,
adept al lui Bivolaru, mai introvertit
decît o pară pe care nu vrea nimeni să o mănînce,
a scos din canale un şobolan care se
descompunea şi spunea, olfactiv, multe lucruri simţite
despre trecerea unor punţi. Unde s-a stins el, punţile
sînt sigilate în straturi de ciment
şi noroi. Şoricioaica blănoasă şi tristă, Musa
cea frumosă şi deşteaptă a şobolanilor,
trebuie să-l fi aşteptat, un timp, la răscruce
de conducte pline de scîrnă.
Un Stalin al alcoolului din noroi urban,
cu ochi injectaţi şi gheară
în formă de logo. Cu zeci şi zeci şi
zeci - dar nu mai mult - de ani în urmă, fiece creatură
cunoştea un singur limbaj. Catastrofa s-a
produs în salonul de tatuaj.
Partea bună şi partea din mătasea broaştei
a vicontelui tăiat în două
porniră a vorbi limbi diferite. Italianul subţirel -
postmodernul cosmicomic, meridionalul înghiţit de
balena-malaxor a sfîrîitului de mileniu -
a avut cîştig de cauză. De atunci, un cîmp uriaş de varză
fermentată acoperă, spre toamnă, punţile comunicării
în Răsărit. Marginile
se chircesc, devin punct, centru, păduche
liniştit în aşternutul unui fluture. Coarnele negre
ascund pulsaţii fosforescente. Dungi
proteice scot în evidenţă părţile.
III
Burs, lumea asta - construită din molecule pe care
chimiştii preferă să le ignore - are circumferinţa
siciliencei care a născut opt pisoi de om. Tehnologie,
molecule alfa, redimensionate,
structuri articulate, gălăgioase, punţi suspendate
în incertitudini, suturi lichide
peste estuare pline de căpăţîni seci şi doctrinare -
penumbra uscată a zilelor; pentru că de spuma zilelor
sînt mult prea departe
(scot întreaga epopee din crisalida solubilă
a adolescenţei; rămîne o tensiune identică, poate
mai mare, dar nu covîrşitoare, cu cea
din extremităţile mele din carton; tendoanele
pierd greutate; imaterial -
eufemism pentru un trup care, aproape obez, cîntăreşte
cît o brăţară din lemn de brad; şobolanul fierbinte
strecurat pe ţeavă de Regia Autonomă de Termoficare -
RAT; bătrînelul care-mi linge posesiv buzele;
varza cărnoasă şi ghirlandele de Crăciun;
căpăţînile printre care o recunosc,
o văd cu scîrbă şi pe a mea).
Subject: manele
Date: Mon, 09 Oct 2000 19:27:23 +0000
From: Radu Andriescu
To: Dan Ursachi
Burs, am agorafobie, e naspa, tot plutesc pe internet si nu e nici o
voce de sprijin, ma inec Bursule, ma duc in -
manele cu Ruxandra.doc
Name: manele cu Ruxandra.doc
Type: Winword File (application/msword)
Encoding: base64
Manele cu Ruxandra
it has an edge that alredy mixes with vomit and
decay, and you’ve got to be strong in the shadows
to ignore it, to ignore the poor and to ignore yourself
- Bukowski
Aş dansa manele cu Ruxandra Cesereanu. Eu
în blugi negri cu nasturi lipsă, ea
cu pălăria uriaşă peste vocea profundă şi sexi,
peste sarafanul bogat de curtezană veneţiană.
Sau poate-mi cumpăr haine, să fiu elegant
ca un vampir,
cum zice Emir.
Manele în cinstea Imperiului, fie în Clujul
cu nouă biserici mari, fie în Iaşul
în care Sfîntul Gheorghe,
cel ce-a răpus un balaur cît un miel - vorba Ruxandrei -
îi ţine zilele astea companie Sfintei Parascheva, închis
într-un sipet de argint
din care nu iese decît după miezul nopţii. Uite aşa
aş muri. Dansînd manele cu Ruxandra la bairamul
Sfintei Parascheva. Orientul slinos şi graţioasa Europă
într-un vîrtej de pufi şi solzi
în mijlocul catedralei.
Orga inchiziţiei şi moog-urile manelelor,
urechile de faun ale lui Zamfir şi cîrlionţii de prunc
ai lui Sherley Temple.
Aş dansa pe mormintele strămoşilor din Nord şi din Sud,
peste ortodocşi, luterani, evanghelici, greco-catolici sau
catolici get-beget, peste islam şi Zen, peste Bivolaru.
Aş vedea Lumina
într-o perlă de spută, aş mîngîia tocul din lemn
al uşii. Aş porni cruciade cu sabie
de pandişpan, m-aş închina la stindardul Faber-Castell.
Aş deveni Brumaru, aş bea ceai de muşeţel şi frăguţă
cu Dimov la Dolhasca,
la dispensar, aş schimba
a treia europă la Apahida, aş duce fanfara
de la Zece prăjini la bombeul cizmei lui Mathias,
aş scribăli zi-lumină
despre durere, aş lua lecţii
despre durere, aş da lecţii
despre Căutare. Mi-aş lăsa trei, nu două, cocoaşe,
să mă călărească
mica prinţesă în gondolă meşterită la NASA. Aş vorbi
despre vise
ca despre o armă automată, apeşi pe trăgaci
şi drumul naţional pe lîngă Bicaz e împletit din maţele tale
/ mele. Am ajuns foarte tîrziu la Durău
şi am simţit cum îmi urcă în braţe pulsaţia rece
a manelelor de restaurant. Mirosea a brad şi a vomă
nupţială. Obrazul
de rechin grăsos s-a prelins între coapsele
mesei de biliard pînă pe conjunctivă. Prosoape
şi biscuiţi. Am început cu blasfemii
şi termin prins fedeleş de vîrful colţos al unui drakkar
de Bisriţa. Cîte un agent de circulaţie pe fiecare acoperiş
de sub talazul lacului de acumulare. Între cele nouă biserici mari
şi capela din chirpici moldav, argintul scobarilor şi al plăticii
de pe Bistriţa.
Senatorul
melcilor, scos din vila de peste lac şi aşezat pe treptele
care duc la apartamentul lui Teodorovici:
senatorul, de vreo şase ani,
numără cochilii de melc
împreună cu piciul din vecini. Urc la Lucian şi peste umărul
senatorului văd o plajă de cochilii. Peste drum, căminele
din Tîrguşor, Sociu
lungit pe duşumeaua sălii de lectură, cu abcese
de dimesiunea unei vaci pe rîpa Căcainei, carismatic
ca suta de votcă John Waine la Boema lîngă Polirom,
şubred, Bonanza
fără teritoriu, bulibaşă fără pagodă, manea
fără străluciri europene. Am strîns cenuşă
cît să încapă într-un pumn
încă fraged. Am adunat tot ce-am făcut bun
într-o viaţă de om şi nu cred că aş umple pumnul unui
prunc. Pe Ruxandra am văzut-o de două ori în viaţă, la reuniuni
poeticeşti, şi uite că-i cer unui străin
ajutor să nu mă duc la dracu.
Nu cred în biserică
şi nu cred în suferinţă.
Nici în mine nu cred.
Urăsc manelele şi cred că au fost aduse pe lume
de Inchiziţie. O glumă de sfîrşit de mileniu. Doar
că i-am văzut pe oamenii ăştia făcuţi să transpire
între dinţi. La Iaşi sau la Sibiu, maşinăria lui Emir
merge tot pe motorină. Ce să-i fac, sînt păcătos:
Ruxandra e răpitoare,
chiar cînd ridică munţi între oameni. Şi continente. Ţigănimea
din Păcureţ. Muşuroiul
colţ cu Păcurari. Filonul de purpură muiată în motorină. Un harbuz
proaspăt şi rece, de opt chile,
peste acoperişuri. Între lună şi harbuz, puţini fac diferenţa.
Fiind murdar, prefer harbuzul.
E dulce,
e roşu,
e bun.
Dacă nu-ţi place, bătrîne,
bătrîno,
ia o gură de aer.
Chiar şi una cu iz de vomă la altar.