Nu m-am mai uitat la Dr. Who din ziua în care am văzut un episod
Cu nişte îngeri-vampir care sugeau timpul viu al îndrăgostiţilor
Îi ţineau închişi într-o cameră de hotel, paralizaţi
Într-o transă profundă
Ei îmbătrâneau acolo rapid, închişi în trupuri
Incapabili să gesticuleze
Captivi în visul lor
Şi toată suflarea lor
tot aleanul
şi toata visarea
erau ciorbă pentru îngeri
Vampirii le sugeau pasiunea până la ultimul strop
Le rămânea gustul fantomă al vieţii netrăite
Melancolia grea a celui care priveşte în golul dinte lumi
Am mai văzut orori
Scene horror
Dar niciuna care să semene atât de bine cu viaţa
Mi-a zis: Nu pleca, nu mă lăsa singur
El m-a învăţat să stăpânesc focul,
Eu ştiam cum să preschimb totul în apă vie
Şi i-am pasat secretul
Noi am murit în ziua în care am descoperit Paradisul
Au venit îngerii din film şi i-am primit cu braţele deschise
Nu aveau nimic înspăimântător
Dimpotrivă ne-au arătat un câmp înflorit, o baltă, ceva papură
Oraşul înconjurând locul sfânt cu casele lipite ca într-o horă
Nu ne-au pus în lanţuri în vreun hotel sinistru
Ne-au zis: iată lumea voastră
Cercul vostru magic
A trecut un an. Am făcut focul.
Fiecare în visul lui, pe câmpul lui care semăna leit cu acela.
Am băut doar apă vie.
N-am făcut nimic, în rest.
Ne-am văzut de vieţile fără rost, conştiincios ca nişte sclavi destoinici.
În fiecare seară ne întorceam în vis să fim împreună
Şi în vis ne spuneam noapte bună
Celularele înregistrau
Au trecut mulţi ani, ne-au căzut dinţii ni s-au încreţit frunţile
Îngerii ne verifică: sunteţi bine, ca în prima zi, vă iubiţi, trăiască
Mai beau când şi când din lacul nostru.
Fac palmele căuş şi testează calitatea apei.
Sunteţi bine.
Noi am robotit ca nişte sclavi
Prin lumea în se încăierau semenii, întârziau autobuzele, cădeau guvernele, făceam piaţa.
Ne-am spus mereu: nu contează că nu putem fi împreună decât acolo în vis.
Ce e important e că am cunoscut paradisul.
Nu contează că autobuzele, guvernele, pieţele, semenii ne ţin despărţiţi
Am stat de bunăvoie închişi în acelaşi vis
Ca într-o puşcărie de mare securitate.
La un moment dat eu mai dau semne de evadare.
Aş putea mişca nişte piese, aş putea face să vină un autobuz, două la timp, aş putea îndupleca nişte guverne.
El nu.
Mă ţine acolo veşnic tânără.
Nu mă lasă nici să mor nici să trăiesc.
E o tortură să nu îmbătrâneşti. Să nu poţi îmbătrâni.
Să nu fii lăsat să mori.
Şi să nu se întâmple nimic.
În lumea cea hapsână poate până acum mă sfâşiau semenii
Câmpul acela miraculos
Splendoarea lui
Momentul în care mă prăbuşesc în genunchi copleşită de fericire şi rămân pironită acolo
Sunt aceleaşi
Iar sufletul se învârte ca un titirez pe-acolo
Neputincios
Vrăjit
Paralizat
Respiră toată acea frumuseţe
Care-i împietreşte voinţa.
E un blestemat de îndrăgostit
Sechestrat de îngeri malefici
Într-o dimineaţă superbă de vară
Care e totuna cu cameră mizeră de hotel din episodul acela din Dr. Who
Basmele şi coşmarurile seamănă mult prea bine cu viaţa
Realitatea e pusă în calea noastră ca să nu ne speriem prea tare.