Mă trece tata câmpul în braţe / Taină

Mă trece tata câmpul în braţe

Mă trece tata câmpul în braţe.
E noapte şi şanţurile sunt înzăpezite.
Noroi adânc. Ne ascundem cu grijă

De ceva înspăimântător ce încă nu mi-e mie cunoscut.
Apoi merg pe jos şi lăsăm loc gol între
Noi patru. Mergem unde trebuie să ne ducem.

Am visat oare această scenă ireală,
Pădurea de o sută de acri, unde bufniţa clipea
Iar măgarul vorbea? Unde sunt în patul meu

Curat şi comod, dar plutim cu toţii, cu braţele împletite,
Deasupra? Tata merge înaintea
Mea, ca o specie stranie, aproape

Dispărută, şi cu spaimă trec câmpul
În urma lui, către moarte.
Plutesc duhuri peste gropile

Din câmp. E la fel de îngheţată iarna
şi pentru noi şi pentru ele. Tata se uită-mprejur,
Zâmbeşte şi pleacă iar. În locul acesta

Noi trebuie doar să înaintăm neauziţi,
Siluete pierdute ce nu lasă urme
În pământul înnoptat, îngheţat,

Pe care se trece dincolo ca pe o scenă.

Taină

Aşa se face că a rămas veşnic tânără.
Cuvintele neasemuite s-au
Îmbinat măiastru şi au cântat. I se

Umplea pieptul cu lapte
La nesfârşit, îi întinerea chipul, i se
Ascuţea văzul, inima reîncepea să-i bată, spre uimirea

Doctorilor. Se deştepta la răsărit,
Sprintenă, se hrănea cu văzduh
şi plutea prin casă pe foşnet

De vânt, aluneca afară
Încântătoare ca păsările
Care cântau când o vedeau. Era mereu

Mai mult. Era doar vorbe
şi aer, forme perfecte, iar vremea luneca înainte,
Se scurgea ca de obicei

Timpul era un joc
Te jucai şi apoi te rostogoleai ca o minge
În parc, te răsuceai pe călcâie şi te duceai acasă.

(în perioada 1 iunie 2019 - 1 septembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)