Ocupaţi fără luptă, dar cu plăcerea de a fi mobilizaţi întru Ceva (carNET de note)

Este o adevărată întrecere, singura piaţă universală, nu numai globală, care nu numai le absoarbe, ci le modelează, le structurează pe toate: cum să fim cît mai rudimentari. Totul a devenit mult prea complicat.
 
Regresie, deci, la schema rudimentară a religiozităţilor, la plural: religioşi-neserioşi în tot ce facem. Tehno-religiozitate, religia fiind, de fapt, tehnologia supremă.
 
Tehnologia e doar şi întotdeauna militară. "Democratizarea" ei, de fapt popularizarea ei economică, este de fapt ocupaţie pe banii şi cu munca, cu "expertiza" noastră: sîntem din ce în ce mai ocupaţi. Internetul mai ales, născut ca proiect militar, după ce a fost ocupat precum, anterior, spaţiul maritim şi, foarte curînd (deja), spaţiul cosmic (cel tangibil, important pentru Pămînt, nu în sine), ocupat adică dublat, căptuşit, luat în stăpînire şi proiectat, practic construit, acum ne ocupă. Aparent doar în sens de distracţie şi de muncă (dat fiind că totul e făcut - lichidat - să treacă prin el, să depindă de el, să se mute în el, dar de fapt, suprem, în sens militar. Mai ales tehnologiile zise "disruptive" sînt de senţă militară. Nu există tehnologie "disruptivă" care să nu fie, în esenţa ei, militară, adică de ocupaţie. Politico-militară, adică economică: perpetua reinventare a armelor cu dublu tăiş, de dresare şi de exploare, adică de bună utilizare şi canalizare a resurselor umane (forţa de muncă, atenţia, viaţa însăşi, în "elementaritatea" şi "nuditatea" ei).
 
Or, cel puţin la început, adică în momentul de noutate, de inventivitate, de "creativitate" care îi manifestă esenţa, orice tehnologie este disruptivă. Altfel n-ar fi. Trăim militarizat. Sîntem, ocupaţi, înrolaţi, mobilizaţi. Sîntem nişte partizani, nişte adepţi, militanţii unor credinţe, fără să ştim. Dar poate tocmai de asta ne simţim bine, datorită "militantismului" implicit (implicat) al tehnologiilor, al mediului de viaţă tehnologic, al existenţei tot mai tehnologizate, în care noţiuni precum cele de "instrument", "intermediar" sau "proteză" au devenit desuete (obsolete) prin indistincţie, somatizare, "naturalizare". Supremă "spiritualizare": corpul şi omul însuşi separate, distinse, indistincte în separaţie, tehnologism suprem. Autoreificare (Axel Honneth) şi autoexploatare. Cu sentimentul mobilizator de a sluji o cauză, altfel spus dreaptă. Sentimentul militar al mobilizării prin viaţa tehnologizată.
 
Mă uit, local, la oferta românească tot mai debilă a firmelor de cablu, la lipsa de alternativă şi la intolerabilul, scandalosul prizonierat de piaţă "liberă", şi mă gîndesc că, foarte curînd, odată cu introducerea periculosului, omniprezentului 5G, "cabliştii" vor deveni obsoleţi, întreaga ofertă mutîndu-se pe Internet şi devenind, în sfîrşit, liberă, "nonlineară". Mă gîndesc că, foarte curînd, fenomenul aşa-numiţilor (în SUA) "cord-cutters" se va impune şi la noi.
 
Şi apoi, brusc, îmi dau seama că sînt foarte puţine şanse să fim eliberaţi din peştera cablului, altfel spus din aceea a broadcasting-ului liniar. Pentru că sînt mult prea mulţi bani investiţi în tehnologii depăşite, pentru că există prea multă putere acumulată, pentru că monopolul şi dominaţia sînt prea mari, şi obligă la luptă de "rezistenţă" din partea puterii, pentru statu quo.
 
Ar trebui ca tehnologia 5G să rupă lanţurile cablului. Dar mă îndoiesc că se va întîmpla aşa, la noi, cel puţin. Vom trăi în continuare, dar tot mai acut, mai acuzat, un amestec de hiperdezvoltare şi subdezvoltare: sînt mult prea mulţi bani la ambii "poli" astfel aceştia să nu îşi dea mîna, o vreme măcar. Dacă dominaţia, extorcarea şi exploatarea, adică raţiunile economice, altfel spus Raţiunea supremă, o cer, aşa se va întîmpla: dezvoltarea se va combina cu subdezvoltarea, nu o va înlocui. Ca în Rusia pe cale de a deveni Uniunea Sovietică, revoluţia se va îngloda în propriul "obiect", şi va fi nu deturnată, ci aservită, instrumentalizată.