Eu mă înalţ

Mă poţi goni din istorie
Cu minciunile tale amare, smintite,
Mă poţi trânti şi călca în pulbere
Dar, ca pulberea, mă voi înălţa.

Te supără îndrăzneala mea?
De ce te-ai întunecat?
Că merg de parc-aş avea
Sonde petroliere în sufragerie.

Cum sunt luna şi sorii,
Cum vin de sigur mareele,
Cum îşi ia speranţa avânt,
Mă voi înălţa.

Ai vrut să mă vezi frântă?
Să ţin capul plecat şi ochii-n pământ?
Umerii căzuţi ca lacrimile.
Slăbită-n suspine rupte din inimă.

Te ofensez că sunt mândră?
N-o lua prea în serios
Că eu râd de parc-aş avea
Mine de aur la mine-n grădină.

Poţi să mă-mpuşti cu vorbele tale,
Mă poţi tăia cu privirea,
Ura ta are puterea să mă ucidă,
Şi totuşi, ca aerul mă voi înălţa.

Te nelinişteşte că sunt sexy?
Ţi se pare surprinzător
Că dansez de parc-aş avea diamante
Acolo unde coapsele mi se-ntâlnesc?

Din cocioabele ruşinii istorice
Mă înalţ
Din trecutul înrădăcinat în durere
Mă înalţ
Sunt oceanul negru tălăzuind şi încăpător,
Învolburat de valuri trecând prin maree.
Lepăd nopţile de teroare şi spaimă
Şi mă înalţ
În zorii de-o miraculoasă limpezime
Eu mă înalţ
Aduc darurile strămoşilor mei,
Sunt visul şi sunt nădejdea sclavului.
Mă înalţ
Mă înalţ
Mă înalţ.

(în perioada 1 iunie 2019 - 1 septembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)