Bufniţa / Ţigani

Bufniţa

Locul tău e la munte
unde tângui înălţimile
Ce cauţi tu în podurile oraşului
Tu pasăre de fosfor întunecată din ţara nimănui
Zbori lent în lumina lunii ca un veac
în căutarea unei podoabe din cer pierdute
Suflul uscat al aripilor tale a evaporat totul
Ţi-ai cheltuit iubirea şi nu poţi zbura în locul
unde ţi fugit glasul Oh când m-am întors în oraş
cu un fir de iarbă în mână ca să nu fiu singur
Tu m-ai întâmpinat cu un cor de bufniţe în beznă
Noaptea nu ne mai rămâne altceva
Să lamentăm decât văzute la lumina zilei.

Ţigani

Răspândiţi ca nişte picuri negri de ploaie
În arşiţa cea mare
Ei nu au biserică unde să se roage
Nici ţară pentru care să lupte
Au făcut săbii pentru alţii
Pentru ei au zis doar cântece de însingurare
Şi care din ei are glasul cel mai dulce
Va fi ales să-i conducă.

În româneşte de Ioana Ieronim, după versiunea engleză de Reginald de Bray

(în perioada 1 iunie 2019 - 1 septembrie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)