Croazieră în Caraibe (IV): Antigua şi parohiile ei minunate

Probabil că atunci când auzi de Antigua & Barbuda, gândul te duce către un teritoriu misterios, aflat undeva în mijlocul unor întinderi de apă albastră, pe care nu o poţi localiza cu precizie. Antigua & Barbuda e o ţară din Marea Caraibelor, care include două insule principale (care-i dau şi numele), la care se adaugă alte 35 de insuliţe. Vecinii ei cei mai apropiaţi sunt Anguilla (în nord), Guadelupa şi Dominica (la sud), Montserrat (la sud-vest) şi St. Kitts şi Nevis (la vest) - dar asta am scris-o doar pentru pasionaţii de geografie sau pentru cei care au de gând să se stabilească acolo, nu că ar conta foarte tare.


După ce mi-au vâjâit avioanele pe deasupra capului în St. Martin, îmi doream să explorez un pic mai adânc o insulă din Caraibe, aşa că deîndată ce Zenith a acostat, la 7 dimineaţa în portul din capitala St. John's (sau San Juan), ardeam de nerăbdare să urc în microbuzul care avea să colinde insula în ceea ce se numeşte "Antigua istorică... şi cu relaxare la plajă". Un traseu care a "tăiat" Antigua de la nord la sud, trecând prin câteva sate pitoreşti, cu popas în English Harbour şi Nelson's Dockyard, cu un stop pentru fotografii la Shirley Height's şi, în final, cu o oră de relaxare pe una dintre cele mai frumoase plaje ale insulei - Fort James Beach.


Mai întâi, două lucruri pe care le-am învăţat despre Antigua. Pe primul îl vezi pe plăcuţele de înmatriculare ale autoturismelor, pe care scrie clar: "Antigua & Barbuda. Land of sea and sun". Pământul mării şi al soarelui. Lucru care, de altfel, ţi se sugerează instant doar dacă priveşti steagul acestei mici naţiuni din Caraibe. Apoi, e vorba despre cele 365 de plaje ale insulei, câte una pentru fiecare zi a anului. Nu ai avea de ce să te plictiseşti dacă ai locui în Antigua, fie şi numai dacă ai merge în fiecare zi pe câte o plajă. Pentru că, dincolo de orice, aici e despre plajă.


Antigua a fost descoperită de către acelaşi Cristofor Columb, în 1493, navigatorul italian dându-i şi numele, în onoarea Fecioarei de La Antigua, aflată în Catedrala din Sevilla. "Antigua" înseamnă "antic" în spaniolă iar "Barbuda" vine de la "bărbos". Dar spaniolii nu au colonizat Antigua, în principal din cauza lipsei de apă proaspătă (nu există niciun râu) dar şi al faptului că băştinaşii de aici erau mult mai agresivi decât cei de pe alte insule din Caraibe. Englezii au fost cei care au făcut-o, în 1632 şi au instituit sclavia, pe care tot ei au abolit-o, în 1834. În afară de un scurt interval în 1666, când insula a fost condusă de francezi, englezii au fost la putere până în 1981, când Antigua & Barbuda a devenit independentă, parte a Commonwealth, recunoscând-o deci pe Regina Elisabeta a II-a drept prima regină a insulelor.


După atâtea secole de "domnie" britanică, nu e de mirare că în Antigua se circulă pe stânga şi că populaţia de circa 92.000 locuitori se raportează destul de mult la valorile britanice (de pildă, sportul naţional e cricketul). O populaţie care ţi se pare, la prima vedere, extrem de religioasă: ţara e împărţită în parohii iar fiecare poartă numele unui sfânt (George, John, Mary, Paul, Peter şi Philip). Bisericile şi catedralele împânzesc insula - le vezi în orice sat prin care treci când străbaţi Antigua de la un capăt la celălalt. Drumurile sunt destul de proaste, se vede clar că insula nu e un exemplu de bogăţie. Relieful e plăcut, chiar dacă nu există munţi - cel mai înalt punct al insulei este Muntele Obama (402 m) redenumit aşa pe 4 august 2009, în onoarea (şi de ziua) fostului preşedinte american (înainte se numea Boggy Peak). Oamenii sunt domoli şi, ca în orice insulă din Caraibe, timpul pare să se scurgă într-un ritm diferit, încet şi fără grabă.


Plecând aşadar din nordicul St. John's, după ce simpaticul şofer de microbuz a luat o amendă stupidă chiar în port, pentru că nu purta centura de siguranţă ("Nimeni nu poartă centura, uitaţi-vă! M-a găsit pe mine acum, deşi nu mă cunoaşte şi nu m-a văzut în viaţa lui!"), am ajuns în cele din urmă în sudicul English Harbour, portul de iahturi care aminteşte de trecutul colonial al insulei şi care înglobează câteva puncte de interes, între care Shirley Heights Lookout (vechiul post de observaţie, care oferă o panoramă frumoasă asupra portului) şi mai ales Nelson's Dockyard, docul excelent amenajat, unde se află câteva clădiri restaurate, în memoria amiralului Nelson şi a marinei regale.

Un loc în care s-au purtat multe bătălii din zona Caraibelor, în secolele 18 şi 19, transformat acum într-o zonă înţesată de restaurante, magazine diverse şi sediu al competiţiei anuale Antigua Sailing Week Regatta. Nu e greu de imaginat că aici se desfăşoară în weekend-uri tot soiul de activităţi, de la concerte în aer liber la barbecue-uri tradiţionale.

Am lăsat în urmă micuţul port scăldat de o ploaie măruntă, sâcâitoare dar de scurtă durată şi am făcut drumul înapoi, către nord, pentru a ajunge rapid la ultimul popas din Antigua: plaja Fort James, aflată la cinci minute de capitala St. John's. O plajă populară atât printre localnici cât şi printre turişti (în special cei care ajung în Antigua cu croaziera), pe care nisipul alb şi fin se contopeşte cu apa limpede, de o culoare verde-turcoaz şi unde vânzătorii ambulanţi de nuci de cocos sunt gata oricând să-ţi "cioplească" una pentru a-i savura laptele, eventual cu un mic adaos de rom. Soarele era sus iar ora rezervată plajei a trecut prea repede. Noroc că, la orizont, se iţea o nouă destinaţie. Una neprevăzut de frumoasă.