Noapte de noapte mă trezesc la 1.30
E linişte.
Nu mă gândesc la nimic. Simt doar cum pielea scoate sfârâitul frunzelor arse de arşiţă.
E un sunet surd şi mistuitor.
O ating aşa cum o făcea el. Mă concentrez pe atingere. Când eram copil mă puteam lăfăi în senzaţii fără frica zilei de mâine.
Mă gândesc o vreme cu evlavie la hrana sănătoasă, la tenul rozaliu şi fin, bine hidratat.
Cu puţină disciplină se poate obţine o amânare.
Toate s-ar putea rezolva simplu într-o optică falsă. Hai încearcă să te minţi puţin. Încearcă să uiţi.
Lasă prădătorii să se apropie de tine, să-ţi adulmece mirosul sângelui. Ştii tu.
Văd dacă găsesc vreun muşteriu treaz cu care să o ard online.
Sunt în stare să spun ore în şir lucruri pline de sens în lumi imposibile.
La două noaptea, dau câteva ture pe întuneric în jurul blocului
Îmi imaginez cum ar fi cu fiecare
M. mi-ar cere să mă îmbrac în piele neagră
A. mi-ar vorbi vulgar, m-ar lovi cu sete
Z. mi-ar vorbi delirant despre alte femei
Fiecare o face după cum îi e felul. Unii inginereşte, alţii cu silă, alţii cu tot dispreţul cu care îşi tratează şi privesc propriul trup.
Unii mi-ar spune vorbe grele, alţii m-ar strivi ca pe o dihanie enervantă la culme.
Unii vor să-mi stoarcă lacrimi
Alţii să mă pună la punct.
Să mă înveţe lehamitea, renunţarea, supunerea.
Am toate răspunsurile.
Mă întorc disciplinat în pat
Şi pe la patru adorm
Cu gândul la lucruri pline de sens din lumi imposibile.