E linişte e senin e vară
Ceainicele sunt la locul lor în pace
Şi în linişte atârnă tablourile pe pereţi
Covoarele curăţate arată ca noi
Mobila a căpătat o patină, dar nu deranjează
Lumina dimineţii se strecoară printre lucruri ca o nimfă
Totul e atât de proaspăt şi de îmbietor
Chiar şi oglinda pare să reflecte acelaşi chip de odinioară
Apoi vine momentul
când totul începe să ţipe în tine
să se răscoale împotriva ceainicelor şi tablourilor şi mărgelelor şi argintăriei
a luminii dimineţii, atât de îmbietoare
te revolţi până la lacrimi împotriva nemernicelor de covoare şi tablouri
care supravieţuiesc fiinţelor
Ai vrea să le ucizi
şi nu poţi