Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Georgia - călătorie în ţara vinului şi-a prieteniei (IV): Muzeul lui Stalin din Gori


Eduard Ţone

28.10.2019
tuktuk.ro, martie 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Dacă vom avea ocazia să vorbim în viitor despre un zbor direct Bucureşti - Tbilisi (şi sper să existe un later edit aici în acest sens) trebuie spus faptul că superba capitală a Georgiei se pretează perfect pentru un eventual city break - 3-4 zile petrecute într-un oraş european şi nu prea sau, dimpotrivă, caucazian dar foarte european (depinde cum priveşti lucrurile). Iar partea frumoasă este că nu e obligatoriu să rămâi strict în Tbilisi ci, pe o rază de 20-30 de km în jurul său, ai câteva repere istorice de vizitat. Printre acestea, Gori (locul de naştere al lui Stalin), vechea capitală Mtskheta şi oraşul din peşteri de la Uplistikhe. Dar să le luăm pe rând.


Ghida cu căciulă roz

Gori e un fel de Focşani sau Bârlad, care nu prezintă vreo minune peisagistică şi nici nu propune vreo aroganţă arhitectonică. Dar acest orăşel din estul Georgiei, care serveşte drept capitală a regiunii Shida Khartli, are o puternică încărcătură istorică, prin faptul că aici s-a născut (din tată georgian şi mamă de Oseţia) Ioseb Jugashvili, cunoscut sub numele de scenă Iosif Visarionovici Stalin, responsabil de moartea a 20 de milioane de oameni.


Acest lucru nu îi împiedică pe locuitorii acestui orăşel să-i trateze memoria, la 65 de ani de la moartea lui, cu o oarecare mândrie. E un sentiment ambiguu, totuşi, fiindcă tinerii sunt conştienţi pe deplin de ororile produse de tătuca, în vreme ce vechii comunişti încă îl consideră un mare om de stat. O vreme, a avut chiar o statuie, în principala piaţă a oraşului, dată jos într-un final de autorităţi, dar în prezent se vorbeşte din ce în ce mai mult despre repunerea ei în drepturi. Însă principalul - şi controversatul - punct de atracţie al oraşului este fără-ndoială Muzeul Stalin, deschis în 1951 ca muzeu al socialismului dar transformat într-un memorial la 4 ani după moartea dictatorului, din 1953.



E vorba despre un adevărat palat în stil gotic stalinist, care te copleşeşte de la intrare cu o intensă atmosferă comunistă. L-am vizitat în februarie, când temperaturile nu aveau cum să fie prea ridicate dar frigul pătrunzător din interior părea pogorât din Siberia anilor 50. În sălile mari, femeile supraveghetoare stăteau lipite de calorifere electrice. Încotoşmănată până în gât, purtând o căciulă roz şi dând dintr-o baghetă ca un dirijor sovietic, ghida de limbă engleză care ne-a fost repartizată mitralia ca un Kalaşnikov informaţii despre Stalin. Copilărie, tinereţe, acţiuni revoluţionare, fotografii cu rudele, obiecte personale - tovarăşa cu bagheta, femeie la vreo 60 şi ceva de ani, părea atât de dedicată cauzei încât te întrebai dacă nu cumva, pe vremuri, avusese o relaţie mai mult decât intimă cu cel pe care acum îl prezintă turiştilor de parcă şi-a petrecut tinereţile în buzunarul lui.


Stalin, mai puţin ororile lui

Şi totuşi, muzeul nu e o apologie a acţiunilor lui Stalin ci mai degrabă o prezentare cu lux de amănunte a vieţii lui, focusul fiind pus pe latura personală, fără nicio menţiune a atrocităţilor comise. Sălile muzeului sunt aranjate într-un clasic stil comunist, foarte elegant, iar locul este dens, plin de repere vizuale şi informaţii.


Sunt trei zone distincte. În clădirea principală se află cam tot ceea ce trebuie să ştii despre Stalin (inclusiv masca lui mortuară, păstrată într-un amfiteatru somptuos). Sunt prezentate cadourile primite de Stalin de la diverşi prieteni, lucrurile lui personale (precum biroul de studiu folosit între 1918-1922, telefonul Siemens la care-şi desfăşura convorbirile, stilourile, pipele, ultimul său pachet de ţigări Herzegovina Flor, cu două ţigări rămase intacte, o uniformă militară, un geamantan de călătorie, tablouri etc), fotografii şi canvasuri, scrisori etc.


Afară, în apropierea clădirii principale, vei da peste o casă, un pavilion din lemn, în care s-a născut tătuca (în 1878) şi şi-a petrecut primii patru ani din viaţă după ce cizmarul Visarion Jugashvili (tatăl lui Stalin) a închiriat una dintre cele două camere. În fine, la câţiva metri distanţă se află un vagon verde Pullman, parte a trenului personal folosit de Stalin începând cu anul 1941, cu care a făcut deplasări inclusiv la conferinţele de la Yalta şi Teheran. Poţi urca în garnitură pentru a vedea cum călătorea Stalin.


La intrarea în muzeu, în dreapta scării impunătoare, cu covor roşu, în capul căreia tronează bustul dictatorului, un magazin de suveniruri oferă vizitatorilor tot felul de obiecte cu imaginea lui Stalin, de la tricouri la magneţi, pipe, căni, monede şi miniaturi mustăcioase.

Georgienii nu se mândresc cu Stalin. Mi s-a părut că au un fel de "relaţie" obligatorie, un compromis pe care-l fac pe ideea "s-a născut aici, îl exploatăm din punct de vedere turistic". Nu vorbesc despre genocidurile lui dar nici nu-l ridică în slăvi. E ca o toleranţă impusă istoric şi-atât.


Acum o vreme, ministrul culturii din Georgia a anunţat că muzeul va fi reorganizat în Muzeul Agresiunii Ruse. Vreme de câţiva ani, la intrarea în muzeu a stat un banner pe care scria "Acest muzeu e o falsificare a istoriei. Un exemplu de propagandă sovietică, ce legitimizează cel mai sângeros regim din istorie". În 2017, bannerul a dispărut şi, se pare, lucrurile vor rămâne în continuare aşa cum sunt în prezent. Una peste alta, însă, Muzeul Stalin din Gori este un loc de vizitat, mai ales că se află la doar 85 km de Tbilisi (circa o oră şi jumătate) iar pe drum (sau la întoarcere) poţi vizita vechea capitală Mtskheta. Şi nu numai.

Vezi aici video-ul TukTuk la Muzeul Stalin din Gori.


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer