Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Începutul unui text despre Revoluţia din Decembrie (scris dinspre Berlin)


Bogdan Ghiu

27.10.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Trăiesc - trăim noi, ca generaţie (80) - un moment de magică "numerologie" personală (şi micro-colectivă, generaţională): în 1989 aveam foarte puţin peste 30 de ani, iar de atunci se împlinesc, iată, 30 de ani. Nu întîmplător l-am provocat pe vechiul meu prieten şi coleg de generaţie, cunoscut iniţiator al Proclamaţiei de la Timişoara, Vasile Popovici, la o întîlnire, care a şi avut loc în septembrie la deja celebra librărie "La Două Bufniţe", cu titlul - repet, magic, fascinant pentru mine - "Revoluţia la 30 de ani". Dar şi cu subtitlul "Zidul şi zidurile".
 
Cum se face o revoluţie şi ce rămîne din ea? Ce a rămas, ce a devenit, cum a "crescut", s-a "maturizat" sau, deja, a "îmbătrînit", dacă nu va fi "murit" deja şi nu va fi fost, chiar, uitată (fără ghilimele, de data aceasta) Revoluţia din Decembrie? Pentru că, da, Revoluţia din Decembrie nu se poate spune că a murit, dar sigur s-a "transformat" (chiar în minţile şi evaluările noastre: şi evenimentele istorice au istoria lor, cad pradă istoriei) şi şi mai sigur a fost uitată.
 
Cum adică "uitată"? În ce sens? În sensul că, pentru generaţiile născute de la Revoluţie încoace şi datoare, tocmai, Revoluţiei, ea este un eveniment abstract, fără carne şi sînge (carnea a fost topită de "regimul" anterior, sîngele a fost făcut să curgă la Revoluţie...), la fel ca, pentru noi toţi, Revoluţia de la 1848, de exemplu. Trecutul este omogen, otova, dacă nu ai fost contemporan cu anumite evenimente, deci dacă nu ai o memorie proprie, oricît de infidelă, de "partizană", a lor, ele nu există decît ideal, nominal, se "tasează" şi se înghesuie în "groapa comună" a unei întregi istorii, chiar dacă sînt despărţite de zeci sau chiar sute de ani.
 
Revoluţia din Decembrie lipseşte, viu, din memoria publică românească, a fost lăsată să devină un eveniment mort, artificial, uscat, "ideal", pur nominal, a fost făcută să devină (rămînă) istorie ca nu cumva să (se) facă istorie, a fost oprită, întreruptă încă de pe cînd era încă vie şi în desfăşurare de către lovitura de stat condusă, sau poate mai exact ar fi să spunem preluată de Ion Iliescu, astfel încît nu se poate să nu se pună întrebarea: unde ar fi ajuns, către ce ar fi condus Revoluţia din Decembrie dacă ar fi fost lăsată să facă, să se facă istorie?

...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer