Am lăsat în urmă Gori şi Muzeul lui Stalin, cu sentimentul ambiguu că în Gori anului 1878 ceva
s-a aliniat prost în momentul în care
s-a născut unul dintre cele mai odioase personaje ale istoriei şi
ne-am îndreptat spre
Uplistsikhe, loc aflat la doar 15 kilometri distanţă.
Uplistsikhe (care
s-ar traduce prin
Cetatea Domnului) e un oraş săpat în stâncă, în prezent abandonat, dar care a jucat un rol important în istoria Georgiei. E un areal de 40.000 mp, cu un look de Capadoccia fără "burlane". Anticul oraş a fost construit pe malul râului Mtkvari între secolele 6 î.Hr. şi 11 d.Hr., fiind unul dintre cele mai importante centre politice, religioase şi culturale ale perioadei
pre-creştine din Kartli, predecesorul statului georgian modern. Localitatea - renumită pentru templele închinate zeiţei soarelui - a înflorit continuu până în momentul în care a fost distrusă definitiv de raidurile mongolilor, în secolul 13.
Reşedinţa regilor
Interesant este că atunci când creştinismul a pătruns în Georgia, în secolul 4, deşi oraşul
şi-a pierdut din putere, în favoarea oraşelor Mtskheta şi Tbilisi, viaţa a continuat să se desfăşoare aici, apărând inclusiv structuri creştine. După ce a fost cucerită de musulmani, în secolele 8-9, Uplistsikhe a redevenit principalul oraş al Georgiei, ajungând reşedinţa regilor Kartli,
mărindu-şi populaţia la 20.000 de locuitori şi
prezentându-se drept un important centru comercial aflat în drumul caravanelor.
Ce a rămas din Uplistsikhe? Începând cu 1957, arheologii au scos la lumină cam tot ceea ce se putea. Intrarea în sit se face prin poarta principală, după care începi să urci pe stâncile de lângă cafenea, lăsând în dreapta zidurile de apărare ale cetăţii.
Prima zonă notabilă pe care o întâlneşti este o peşteră a cărei intrare scrutează de la înălţime râul Mtkvari, un fost teatru şi un templu care datează din secolele 1-2 d. Hr. "Strada" principală a oraşului continuă să urce pe lângă mai multe structuri cavernoase. Una dintre acestea este Mavliani, un imens templu
pre-creştin. Mai sus, o altă zonă largă e cunoscută drept Tamaris Darbazi (Sala Reginei Tamar), marcată de un bolovan ce dăinuieşte în spatele a două coloane săpate în stâncă. În imediata apropiere, o altă peşteră a fost folosită, probabil, drept templu al soarelui pentru sacrificii de animale - mai târziu ea a fost convertită în bazilică creştină. Alte "încăperi" din stânci serveau drept temniţă, brutărie, farmacie... există chiar şi un amfiteatru. Acestea sunt interconectate
printr-un complicat sistem de tunele.
Dar clădirea
care-ţi atrage încă de la poale privirile şi spre care te îndrepţi inevitabil, ca punct final al urcuşului, este biserica aflată pe culme, construită în secolul 10 şi iniţial dezvoltată în cel mai important templu păgân din Uplistsikhe. Ajungi la ea după un urcuş lejer, pe parcursul căruia oricum te opreşti să admiri structurile vechiului oraş sau peisajul ce se întinde spre râul Mtkvari.
Am coborât apoi urmând un alt drum,
printr-un tunel lung şi spectaculos, care duce spre râu, o "ieşire de urgenţă" pentru vechii locuitori, folosită şi pentru a căra butoaiele cu apă în oraş. O plimbare lejeră către intrarea în sit şi un salut pentru storcătorii de rodii pe
care-i găseşti aproape oriunde în Georgia, gata
să-ţi servească un fresh roşu şi revigorant. Uplistsikhe e unul dintre cele mai frumoase locuri din Georgia, şi chiar dacă complexul de peşteri de aici nu e un unicat, el geme de istorie şi o imaginaţie bogată poate reconstrui deîndată vechiul oraş,
populându-l cu oameni şi
animându-i viaţa cotidiană.
(va urma)
