25.12.2019
Anul în care:
depresia a dat cu mine de toţi pereţii;
am făcut ceva ce mi-am dorit toată viaţa să fac, dar până acum mi-a fost prea frică să încerc;
am decis să fac trecerea la minimalism şi am început să-mi reduc "avutul";
am boicotat tot ce era de boicotat;
nu m-am lăsat pradă consumerismului (cumpăr doar lucruri de care am realmente nevoie);
nu cer "punguţă" la supermarket şi încerc să reciclez (culmea e că în 2019 a devenit mai greu, în loc să ajungă să fie ceva obişnuit pentru toată lumea);
nu mi-am cumpărat deloc haine şi am supravieţuit (m-am alăturat proiectului #BoycottFashion - there is no fashion on a dead planet);
mi-am dat seama că nu-mi pasă prea mult să am lucruri materiale şi că experienţele sunt cele care contează;
am ajuns să fiu foarte îngrijorată de soarta planetei şi schimbările climaterice;
m-am confruntat cu discriminarea de gen, dubios de mult, dar am încercat să adresez problema şi să o înţeleg mai bine;
în sfârşit, spun că sunt feministă fără să-mi mai fie teamă că voi fi bully-uită;
n-am mai mâncat carne;
am învăţat să gătesc;
am ajuns să accept eşecurile cu ceva mai mult umor.

În 2019 mi-am întors viaţa cu totul, m-am scuturat de tot ce am putut să mă scutur, am avut mici revelaţii şi ceva mai multă linişte.

Felul în care au decurs evenimente, pe plan politic - mai ales, m-a demoralizat complet şi m-a dus la decizia de a pleca din ţară în anul care urmează, cel puţin pentru o perioadă. Mă simt complet în nesiguranţă aici. De la salvarea care nu vine în timp util, poliţia care nu intervine în cazuri grave, schelele care se prăbuşesc din senin, protestele care n-au niciun efect, mizeria de peste tot, până la spitalele în care mi-e frică să mă duc ca să nu ies mai bolnavă decât am intrat. Aşa că, e momentul să mă distanţez puţin de România. Am început deja să vând şi să donez tot ce nu-mi trebuie. Vreau să ajung la un rucsac mare şi atât. Mai ales că un an de zile intenţionez să călătoresc prin lume împreună cu prietenul meu.

Ani de zile am cochetat cu ideea de a încerca stand-up comedy şi, în sfârşit, mi-am făcut curaj. Este foarte hardcore! Să-i faci pe oameni să râdă este absolut înspăimântător, dar şi absolut minunat când îţi iese. Până acum am urcat pe scenă la stand-up de treizeci şi trei de ori (da, le-am numărat), şi am avut o evoluţie constantă, zic eu. Mi se pare minunat tot procesul: cum începi de la o idee, o observaţie, o mică glumă, şi ajungi la un text cu care oamenii să relaţioneze, la care să se amuze şi, sper eu, să şi rămână cu ceva.

Mă pasionează comedia de când mă ştiu. Văd şi citesc tot ce prind despre asta. Când eram mică mă duceam noaptea la televizorul din bucătărie să mă uit la sitcom-uri, cu sonorul la minim, şi râdeam şi eu fără zgomot, ca să nu mă prindă mama să mă trimită la culcare.

Pe scenă la stand-up afli că trei sau cinci minute sunt o veşnicie, mai ales când tu ţii microfonul, mâna îţi tremură transpirată de la emoţii şi te gândeşti serios dacă sunt şanse să te electrocutezi. Intenţionez să fac asta în continuare pentru că e o provocare foarte interesantă. Stand-up-ul îţi pune mintea pe foc şi îţi dă adrenalină cât pentru o călătorie pe Marte.

Recomandări, din ce-am cules eu în 2019. În mare parte sunt chestii amuzante.

De citit (dau titlurile în engleză, pentru că aşa le-am citit. Am renunţat la cărţile pe hârtie şi citesc exclusiv pe kindle):
Judd Appatow - Sick in the Head: Conversations About Life and Comedy;
Yael Kohen - We Killed: The Rise of Women in American Comedy;
Gail Ho-neyman - Eleanor Oliphant is Completely Fine;
David Grossman - A Horse Walks into a Bar;
Rachel Khong - Goodbye, Vitamin.

De văzut:
Misery Loves Comedy (documentar, 2015);
I'm Dying up here (serial, HBO);
The Marvelous Mrs. Maisel (serial);
Corporate (serial, 2018- );
I Love Dick (2016-2017).

De ascultat.
Pentru că în 2019 am mers mai mult pe jos, am şi ascultat foarte multe podcast-uri.
Preferatele mele: The Hilarious World of Depression, Criminal, Hidden Brain, Good One, The Moth, Invisibilia.

De trăit: Road-trip in nordul Frantei (Brittany & Normandy).
Să stai într-o casă veche cu geamuri mari, cu vedere spre râu şi pădure, să mănânci Kouign Amann Framboise cu un pahar de vin bun şi multă dragoste.

Cuvinte cheie: feminism, stand-up comedy, minimalism, depresie, travel.

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus