Scriu des, scriu mult, scriu din pasiune. Pentru LiterNet scriu pentru prima dată, iar subiectul îmi este cât se poate de drag: anul de care tocmai ne-am desprins.
Îmi place să încep cu speranţă, cu credinţă şi cu deschidere, spunând că în 2020 mi-aş dori mai mult echilibru. 2019 mi-a dăruit, ca oricare alt an, tot ceea ce a avut - bune şi rele, adevăruri şi minciuni, corectitudine şi greşeli. Toate construiesc un întreg. Nu aleg niciodată să văd doar partea plină a paharului... În viaţă e nevoie şi de gol. Citând un om foarte drag, o profesoară extrem de dedicată: "Să cunoşti buna măsură!"
2019 mi-a readus oameni aproape şi a îndepărtat puţini - atât de puţini încât se pot număra pe degetele de la o mână. Mă bucură şi îmi face bine schimbul de priviri, de idei, de energie vie, caldă, umană.
2019 m-a îndrumat să fiu mai atentă asupra propriilor acţiuni. Privind retrospectiv, am devenit mai conştientă de fenomenul acţiune - reacţiune, pentru că nimic din ceea ce alegem să facem nu rămâne o simplă alegere. Suntem formaţi din decizii. Bune sau rele. Viitorul, atât cât stă în puterea noastră, ne aparţine.
2019 m-a provocat să am curaj şi mi-a demonstrat încă o dată că dezicerea de zodie este imposibilă. Vărsătorii au nevoie de independenţă, de libertate creativă, de spaţiu în care să greşească pentru a afla (verbul nostru preferat).
Menţionez curajul pentru că la început de an am părăsit, pe plan profesional, o echipă alături de care creşteam de 2 ani şi am ales pentru al 3-lea an să mă alătur unei alte echipe. Din nevoia de diversitate, din nevoia de a simţi ce se întâmplă şi prin alte părţi. A fost o alegere asumată. Nu aveam de unde să ştiu ce va urma, dar învăţasem din anii precedenţi că orice fel de experienţă ne îndreaptă către ceva anume.
Privind în urmă... primul impuls ar fi să spun că a fost o alegere tristă, însă nu ar fi corect. Alegerea mi-a aparţinut în proporţie de 100%. Nu pot să iau din ea decât învăţăminte şi să o folosesc ca pe o trambulină dintr-un circ prăfuit, unde patronul atât de trecut prin tainele lumii vesele şi triste a încercat să-mi demonstreze că un cort cu tot echipamentul necesar producerii celor mai spectaculoase show-uri poate funcţiona fără suflet.
Ori în inima şi mintea mea stă sădit faptul că arta se face din iubire şi cu multă credinţă. Astfel că am plecat împăcată din ochii patronului. Am plecat în căutarea... unui alt circ. Mai vesel, mai iubitor, mai plin de nevoie, mai asumat în riscuri. "The Greatest Showman" poate că tocmai se naşte...
2019 a fost tranziţie, a fost căutare. Şi găsire de multe ori a ceea ce era necesar, dar căutarea mi se pare mai importantă pentru evoluţie. Exact ca în teatru - drumul este cel palpitant, plin de farmec, încărcat de semnificaţii. Iar dacă drumul este corect parcurs, atunci personajul va fi bogat şi uşor va cuceri inima sălii.
2019 a adus întâlniri minunate ivite când era mai mare nevoie de ele. Regizorul Roel Reine mi-a încântat sufletul în această vară cu precizia şi tactul de a lucra cu actorii şi cu echipa de filmare la nici mai mult, nici mai puţin de 40 de grade. Nu eram mulţi la cadru, însă faptul că purtam rochii cu corset, costume de epocă, coafuri stufoase pline de pene, perle şi flori din mătase pe care echipa de hairdressing din Thailanda se chinuia să le menţină intacte pentru racord, iar acţiune se dădea într-un spaţiu de câţiva metri pătraţi cu şina printre trenele grele ale rochiilor, cu riscul ca oricând să se aprindă ceva de la lumânările care se topeau de jur împrejur, cu fumul greu care inunda fiecare colţ al încăperii pentru un efect grandios, toate acestea şi multe alte aspecte nenumite puteau ridica probleme în cele 12 ore de filmare.
Calmul şi cunoaşterea exactă a tuturor datelor l-au făcut să gestioneze impecabil întreaga zi, iar acest lucru ne-a făcut pe noi să nu simţim nimic din tot ce se anunţase ca fiind "cea mai imprevizibilă şi grea zi de filmare" din respectiva locaţie. Lecţiile de profesionalism sunt o bucurie pentru cei cărora li se dezvăluie.
În aceeaşi categorie de întâlniri cu oameni atenţi ar mai exista de menţionat un tânăr regizor român pasionat şi încrezător. A întins o mână, deşi nu ştia câtă nevoie era de ea. A făcut o alegere care a definit gândul lui şi următorii mei paşi. Astfel că am primit-o pe ea... Pe cea care afişează masca normalităţii. Pe cea care va naşte întrebări. Pe cea care află acum un drum şi se va arăta în 2020.
Ea urmează să fie prezentată în arena unui circ, cu reflectorul aprins pe costumul strălucitor şi atât de incitant, iar eu voi zâmbi din tot sufletul dându-i libertatea să-şi facă numărul. Va fi ocrotită.
Mulţumirile lui 2019 merg...
... către părinţii mei pentru iubire, încredere şi sprijin necondiţionat.
... către colaboratorii care au contat pe mine în proiectele lor şi cărora mă străduiesc să le fiu apă - aceea care duce lucrurile mai departe, nu piatra care stă nemişcată şi aşteaptă să fie mutată pentru a fi de folos.
... către acei profesori cu har, dedicaţi, mai cu seamă către o doamna profesoară care mi-a liniştit pornirile, a refăcut loc raţiunii şi mi-a reamintit să-mi ascult sufletul.
... către toţi oamenii alături de care în mod direct sau virtual, fiind prieteni, cunoştinţe sau simpli străini, am schimbat măcar un gând.
... către LiterNet.ro pentru această ocazie frumoasă de a pune câteva cuvinte în pagină.
... către Dumnezeu care sprijină fiecare gând, iartă şi păzeşte.
Un an bun să fii, 2020!
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)