03.01.2020
Nebănuitul 2000 nouăşpe
n-a ştiut ce vrea încă din prima zi.
S-a comportat ca un ţânc
un bărbăţel, ceva
şi o bună bucată de vreme i-a fost târşă.
L-am dus la grădiniţă şi plângea după mine că voia în cârcă.
I-am dat de veste că o să fie tată şi s-a transformat în zefir
şi luni de zile l-am căutat să încălzească un lapte.
A vrut multe prăjituri cu cremă de banană şi i-am făcut.
A vrut să îl las în pace să zboare ca o acvilă
să se simtă puternic şi liber
şi am dat din cap că da, iar bucătăria am lăsat-o să se inunde.
Am stat la dospit
m-am murdărit de multă cocă lipicioasă, drojdie proaspătă 55.000 grams
albă din cap până-n picioare.
S-a speriat lumea şi m-a uitat în copaie.
N-am mai ţinut pasul cu libertatea, m-a prins ceva şi am început să frec la shakshuka.
Pierdeam tot şi am avut prieteni cu care să merg la mare, care mi-au dat de băut
şi cu care am dansat, şi am făcut trenuleţ pe give me hope Joanna să ştie toată lumea
ce dracu se întâmpla acasă.
Mi s-a dus oboseala în locuri unde n-aş fi vrut să ajungă şi de ciudă am transpirat mult
în cearceafuri
pe la orele dimineţii.
Am consimţit că trebuie să respir
să-mi văd buricul cum joacă mai des
să las maia să crească ca să fac colaci să-i duc la biserică când s-o putea
iar fata să-şi noteze pe nu-ştiu-unde monotoniile inspiraţionale din voi.
Capăt forţă pentru că păşesc
împinsă de la spate
de iluzia că nebănuitul mă iubeşte.

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus