Schi şi snowboard de top în Gudauri
Pe scurt, o excelentă alternativă de schi o reprezintă staţiunile montane georgiene, în frunte cu Gudauri, care se detaşează ca fiind cireaşa de pe tortul acesta de un alb imaculat pe care l-am descoperit la final de februarie.
Şi chiar dacă nu am mâncat o felie întreagă din el, adică nu am pus schiurile în picioare pentru a coborî pe pârtiile îmbietoare, am gustat vreme de câteva ore din deliciile unei ierni caucaziene, mergând în mijlocul schiorilor, urcând cu telecabina şi cu telescaunul până la 3307 m, acolo unde se află vârful Sadzele, cel mai înalt vârf în care poţi ajunge din staţiune (mai este o opţiune, ceva mai joasă - Vârful Kudebi, la 3007 m).
La Sadzele, peisajul este absolut fabulos. Crestele vârfurilor caucaziene te înconjoară cu mantiile lor albe, de jur împrejur. Într-o zi senină, cum am avut norocul să avem, contrastul cu albastrul cerului este încântător.
De la Sadzele se vede şi vârful Kazbegi, 5047 m, al treilea cel mai înalt munte din Georgia (după Shkara - 5201 m şi Janga - 5051 m) şi al doilea vârf de origine vulcanică din Caucaz, după celebrul Elbrus. Am admirat nu doar frumuseţea naturii ci şi exuberanţa schiorilor, unii dintre ei, ceva mai înfierbântaţi, ajungând la bustul gol spre deliciul fetelor care nu ezitau să se pozeze cu ei pentru a rămâne cu amintiri fierbinţi despre această culme muntoasă pe care, odată ajuns, te simţi un fel de rege al lumii.
Fără a fi un practicant al sporturilor de iarnă, am remarcat câteva lucruri certe legate de Gudauri, staţiune aflată la o altitudine de 2200 m. În primul rând, infrastructura e bine dezvoltată şi pusă la punct chiar dacă - şi acesta e un update - la trei săptămâni după ce am fost acolo, a avut loc un accident neplăcut în privinţa unei instalaţii de telescaune care s-a defectat şi a produs emoţii câtorva schiori. Din fericire nu au existat victime ci doar multe sperieturi.
Am urcat cu o gondolă franţuzească şi cu un telescaun austriac. Sunt 70 de km de pârtii de toate gradele de dificultate, pentru schiori şi snowboarderi. Acestea sunt largi, deloc aglomerate, sunt amenajate zilnic iar zăpada e fină. Se poate închiria echipament sportiv în cel puţin două locuri: în satul Gudauri şi sus, lângă gondolă. Dacă eşti temerar, te poţi avânta off-piste, pe pantele neamenajate ale munţilor. Dacă ai bani, poţi face heli schi (500 euro / persoană / 3 desanturi). Dacă te gâdilă adrenalina, poţi să faci paragliding. Dacă-ţi place viteza, poţi închiria un snowmobil. Posibilităţile de distracţie sunt multe şi variate. Şi, probabil, après schiul e pe măsură, fiindcă am văzut câteva baruri interesante la baza pârtiei.
Nu am stat decât o noapte în Gudauri dar a fost suficient cât să-mi fac o impresie despre virtuţile zonei în privinţa sporturilor de iarnă şi a practicării acestora. Aş recomanda cuiva să vină la schi în Georgia? Din ce am văzut, cu siguranţă, da. Nimeni nu e ipocrit să spună că totul e ca-n Austria sau ca-n Franţa. Dar raportul calitate - preţ e foarte bun, iar elementele colaterale (mâncare, vinuri, peisaje etc) îşi aduc şi ele aportul în luarea deciziei de a veni în Georgia la schi. Măcar o dată.
Un hotel de top, cu vedere pe măsură
Am plecat din Gudauri, întorcându-ne pentru încă o noapte în Tbilisi, înainte de a pleca spre Kakheti, ţinutul vinurilor georgiene, ultima parte a călătoriei în această frumoasă ţară. Pe drum ne-am oprit la Rooms Hotel din Kazbegi, unul dintre cele mai luxoase stabilimente ale Georgiei, pentru a bea o cafea în lobby-ul cu aspect de bibliotecă şi cu ferestre largi către un peisaj fantastic ce are în prim-plan muntele vulcanic Kazbegi (cucerit întâia oară în 1868 şi sursă de inspiraţie pentru mulţi poeţi şi scriitori georgieni) spre care scrutează biserica Gergeti, construită în secolul 14.
Din păcate nu am ajuns la Gergeti, fiindcă, se pare, erau probleme cu drumul, din pricina zăpezii, dar a fost suficient să o privim de la distanţă ca să ne dăm seama că un asemenea amplasament nu poate decât să dea naştere unui important reper turistic şi ecumenic.
Apropo de biserica Gergeti, pe care în mod cert mi-am propus ca data viitoare când ajung în Georgia să o vizitez în ciuda oricărei intemperii, ea are o legendă interesantă. Se spune că un erou pe nume Amirani a furat focul din mâinile zeilor pentru a-l dărui muritorilor din rândul cărora făcea parte. Ca pedeapsă, acest Prometeu local a fost atârnat de pantele periculoase ale Muntelui Kazbegi iar cărturarii au estimat că acest lucru s-a întâmplat foarte aproape de locul în care se află acum biserica, lângă peştera care se numeşte Bethlehem. Pe simpaticul nostru ghid, care ne-a însoţit pe parcursul săptămânii georgiene, îl cheamă Amiran şi am avut tendinţa de a-l porecli Prometeu.