Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Praful de pe tobă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Despre începătura voievoda Ştefan cel Mare şi Sfînt


Radu Părpăuţă

18.01.2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cuvîntul I

La văleat 6959 de la Facerea Lumii, carele de la Naşterea Domnului este 1451, au pierit Bogdan-vodă de mîna frate-său vitreg Petru Aron. Şi Ştefan, ficiorul lui Bogdan, umbla pribeag prin Ţara Moldovii şi plînge amar pe tătîne-său. Dară umbla mai mult prin răcătănii şi pe ascunsele, că aroniştii se ţine după ceata lui, că vre să-l omoare şi pe el, să le piară sămînţa. Aşe că suferinţele lui nu era numai dinluntru, ci şi din afară.

Cu greu, mai cu norocul, mai cu ascunsul, scăpat-a Ştefan de Onofrei, căpitanul aroniştilor. După aceea, pare că uitat-a de aceste toate Ştefan şi umbla ca tăunul cu paiu. La Sfîntul Dumitru, cînd intră căldura în pămînt şi frigul începe să-şi arate colţii, a lăsat pe tovarăşii săi de credinţă, pe la căşile lor. Iară el, ca îmboldit de Duhul Sfînt, a luat-o tot în sus, singur pe roibul său Zvoriş. Şi-ntr-o zi ajuns-a în puterea nopţii pe malul pîrăului Viţeul, care iese din pădure, şi era loc bunu de cosit acolo, la satul Putna. Ş-acolo era chilia de pustnicie al sahastrului Daniil. Era lună plină şi lumina ca ziua. Şi Ştefan a cerut să intre la sahastru. Iară un frate călugăr, care grije de pustnic, întrebat-a:
- Preacuvioase, oare să-l primim acuma, în inima nopţii?
- Dar cine-i? a întrebat sahastrul.
- E Ştefan, fiul lui Bogdan, ucisul lui Petru, fie-i numele în veci blestemat!

Cugetîndu, sahastrul a dzis:
- Cînd hultanul goneşte o păsărică în adîncul pădurii, chiar şi pădurea îi sare în ajutor să-i scape viaţa în tufişuri dese.
- Atuncea... să-l primim?
- De bună samă că-l primim. Deocamdată să aştepte afară: Sînt în rugăciune! Să-mi istovesc ruga. Mai întîi ale Domnului, pe urmă ale omului!

Şi după rugăciune l-a băgat fratele călugăr la sahastru. Mult plînsu-s-a şi frăsuitu-s-a Ştefan: şi despre moarte tătîne-său la nunta fetei spătarului Sima Hrană, şi despre Petru Aron ce-au hiclenitu cu hiclenii multe, şi despre Sfîntul Duh, care l-a mînat la chilia aceasta; şi-a încheiat Ştefan, cel ce ave să fie Ştefan Domn cel Mare:
- Oare aceasta nu-i voia lui Dumnedzău, ca să mă pedepsească păntru păcatele mele, avva?
- Ce păcate poţi să ai tu, Ştefănuţ? Aiasta-i răutatea oamenilor, măi băiete! Cu aiasta trebuie să te lupţi tu, măi băiete!

Ş-au stătut ei la cisluit pînă-n revărsatul zorilor. Aşe i-a găsit fratele călugăr cînd s-a deşteptat: cap lîngă cap, cu lumînarea uitată aprinsă - căpăţîna lui Ştefan cum îi grîul în pîrg şi căpăţîna preacuviosului cu plete negre, zburlite şi slinoase. L-a binecuvîntat sahastrul, l-a sfătuit să aibă răbdare şi s-a rugat pentru el. Pe urmă i-a proorocit să fie domn şi... la drum!

*
Şi-a adunat de isnoavă Ştefan pîlcul de viteji. Iară la-nceputul iernii tîmplatu-s-a boclucul. Chiar în pintenul de la poalele Rarăului dinspre apus, ce se cheamă Piatra Buhei, pe valea Izvorului Alb, i-a coprins Onofrei şi cu aroniştii lui. Şi strigatu-le-a Onofrei:
- Daţi-ne pe Ştefănuţ al lui Bogdan-vodă. N-avem trebuinţă de nimica altceva!

Văzînd acestea, Ştefan a fugit în sus pe Rarău să se ascundă. Oamenii lui Aron s-au repezit după el, dară Ştefan izbutit-a să răzbească în desişul cel mai afund. Şi aroniştii n-au putut să pătrundă acolo. Au dat înapoi şi au conjurat codrul acela, gîndindu: s-a preda el pînă la urmă!

Trei dzile a stat flăcăiaşul Ştefan în desişul codrului, în brădet şi-n jnepeni, cu cocoşii de munte laolaltă. Şi era frig, iară de hrană n-ave nici de cuminecare. A patra dzi a cugetat Ştefan să se întoarcă: barem şi-a găsi cîţiva tovarăşi din pîlcul de oşteni! Şi-a luat pe Zvoriş de căpăstru, hărmăsăraşul cel roib, şi-a pornit. Dară cum ajuns-a la cărarea despre ieşitură tîmplatu-s-a o nentîmplată: şaua de pe cal căzut-a la pămînt. "Şi chinga e bine strînsă şi gîtarul" judecat-a Ştefan. "Toate-s la locul lor, dară cu toate aceste, şaua a căzut. Ista nu poate fi decît un semn de la Bunul Dumnedzău. Dumnedzău Însuşi mă dă înapoi!"

Şi dzicînd acestea, Ştefan s-a întors.

A mai stat trei dzile, fără mîncare, bînd numa roua de pe frunze. Iară din nou după trei dzile Ştefan a vrut să iasă din locul unde era ascuns - "cît să mai putrezească aice ca un nevolnic?" Cînd colo, la coborîş, calul se poticneşte într-o piatră şi şchiopătează. "Măi, să fie!" cugetat-a Ştefan. "Poate că sahastrul Daniil va fi avînd direptate! De răbdare şi iar răbdare am trebuinţă!"

Şi iarăşi s-a-ntors şi a mai stat trei dzile în codrii Rarăului, în sihle grele şi necălcate. Pe urmă n-a mai putut răbda şi a dzis: "Oare am să stau aice pînă-mi va veni moartea fără slavă! Acuma chiar ies!" Şi iarăşi dă să iasă, făcîndu-şi loc cu Zvoriş printre cetini. Iar cînd ajunge la cărarea ştiută, dă năpustă peste o stîncă albă, de cremene, mare cît un stat de om. Şi stînca aceea, prăvălită acolo nu se ştie cum, astupa trecerea. "Doamne, de unde a mai apărut şi bolovanul acesta? Oare nu este limpede ca lumina zilei: Domnul Dumnezeu mă tîmpină şi mă opreşte?"

Cum-necum s-a întors şi s-a suit iarăşi pe Rarău. Iară de acolo, dintr-o rarişte de brad, văzut-a în jos pe aronişti. Opriseră un pădurar şi-l întrebau: N-a văzut pe acolo un flăcăiaş aşa şi aşa, pe un cal aşa şi aşa? Auzind aceste, Ştefan înălţat-a ochii: "Mulţumescu-Ţi, Doamne, că m-ai ajutat."

*
Iară nu mult după aceea, Onofrei ridicat-a împresurarea şi plecat-a cu oamenii lui. Iară Ştefan ieşit-a în lume şi pe urmă alesu-l-au domn pe Cîmpia Direptăţii. Şi-apoi după aceea răsplătit-a cu moarte lui Petru Aron moartea tătîne-său.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cînd umblat-o în pămîntul moschicesc..., Radu Părpăuţă
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro O comoară de-o viaţă (II), Radu Părpăuţă (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro O comoară de-o viaţă (I), Radu Părpăuţă
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cîinele şchiop (II), Radu Părpăuţă (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cîinele şchiop (I), Radu Părpăuţă (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer