Să ţinem un moment de reculegere
pentru vieţile irosite
în Numele dinţilor albi ca zăpada şi-al pielii bine hidratate
în Numele muşchilor tonifiaţi
în Numele studiilor aprofundate şi diplomelor şi maşinilor de tuns iarba
Afli destul de repede ce să înţelegi, ce să asculţi, ce trebuie să ştii
cineva îţi spune cum să te îmbraci
cui să te închini
altcineva îţi predă lecţia libertăţii
cineva te închide în săli de cinema
altcineva îţi dă brânci într-o apă sălcie
ţi se arată limpede pe ce fond sonor să dai din cap
ce otrăvuri îţi place să inhalezi
chipurile din reclame te aşteaptă în vis îţi fac cu mâna
te sărută pe obraji ca nişte rude
ai fantezii adecvate
Strămoşii au înfruntat frigul şi arşiţa vremurilor
au spart bucăţi de cremene cu braţele
au fost căsăpiţi, schingiuiţi, au îndurat
au fost măcelăriţi cu tot cu caii lor
s-au jertfit
pentru ca noi să avem silicoane şi celulare de ultimă generaţie
şi ţoale de firmă
Nu se face să umbli ca un paria, neîngrijit, demodat
Cineva îţi spune cum să urăşti şi cum să te detoxifici apoi
în Numele Pastei de Dinţi
care albeşte totul
cineva îţi porunceşte să îţi schimbi casa, maşina, stilul de viaţă în fiecare anotimp
umbli ca posedat prin depozite uriaşe, te învârţi printre stive burduşite cu conserve
care hrănesc ispitele plantate în tine de marii producători de himere
crezi că ale tale sunt cuţitele pe care ascuţi în somn
că ale tale sunt pornirile scabroase
crezi că a ta e vocea care-ţi spune că iubirea e o pacoste
că al tău e cinismul şi a ta pofta de a călca în picioare
că ale tale sunt minciunile în care îţi îneci amarul
Te crezi stăpân învingător, călare pe situaţie
ai carieră, eşti independent, tânăr până la adânci bătrâneţi
capturezi femei
spargi chestii tari între măsele
şi pluteşti senin ca o scândură, pe o mare nesărată
dintr-o lume închipuită
de alţii
cineva s-a amuzat jucându-se puţin cu mintea ta
în Numele Pastei de Dinţi
Nu se ştie niciodată cine pe cine capturează
măi Faustică, măi