Am scris ca un câine
am străbătut oraşele
m-am dus departe
am luat-o spre apus am dat peste oameni haini
am luat-o spre miazănoapte, am stat o vreme printre jongleuri şi trubaduri obosiţi
spre miazăzi erau mulţi mincinoşi
iar la răsărit păreau toţi cufundaţi într-un somn chinuit
m-am dus şi mai departe
dar încă îţi puteam adulmeca urmele
nu m-am oprit, am alergat cât m-au ţinut puterile
am mers pe drumul mătăsii
am ajuns până în ţinuturile Bactriei
am asistat la momentul încoronării ultimului rege al Atlantidei
m-am ascuns în peşteri
tot mai departe
ca să îţi pierd urma
am alergat prin ţinuturi pustii şi prin păduri neumblate
am scris ca un câine despre orice altceva
dar cu cât înaintam
îţi simţeam mai limpede mirosul
în adâncul din care se ridică
aburul sidefiu al dorinţei
exact atunci când pare
totul pierdut