Aşa cum era de aşteptat, totul era pus la punct până în cele mai mici detalii. Sau aproape. Când voiam să facem o pauză de la sălile de conferinţă unde se desfăşurau lucrările, sau de la sala presei - echipată cu tot ce ne-am fi putut dori, computer-e şi telefoane, televizoare - unde ne concepeam corespondenţele, trăgeam o fugă până la bufetul cu tartine şi cafea. De aceea, când la sfârşitul zilei o colegă iraniană mi-a spus că e lihnită de foame, m-am cam mirat. Apoi m-am oferit s-o însoţesc la masă. "Dar nu vrei totuşi o tartină înainte de plecare, dacă ţi-e aşa de foame?", am întrebat-o prevenitor. Nici eu n-avusesem prea mult timp să mănânc de prânz, dar câteva tartine cu ou şi peşte tot apucasem să gust. "La bufet nu e nimic din ce-aş putea mânca", mi-a răspuns ea.
Deşi am auzit-o limpede, m-am gândit că poate n-am înţeles eu bine, dar nu mi-am mai bătut capul să mă lămuresc. Ne îndreptam direct spre masă, aşa că oricare ar fi fost problema, ar fi trebuit să se rezolve. Pe mine m-ar fi tentat să încerc un ramen la el acasă, dacă tot eram acolo. Îi priveam din stradă pe japonezii din restaurante cum mâncau cu beţigaşele tăiţeii, bucăţile de ou şi de carne de porc, duceau apoi bolul la gură, şi sorbeau zeama delicioasă. Îmi ploua în gură. Colega mea era însă dezamăgită, trecea de toate restaurantele fără să se oprească. "Ce te-ar tenta?" "Nu văd nimic din ce-aş putea mânca", spune ea. "Nici dimineaţă, la micul dejun, n-am avut ce mânca". Am devenit atent, mi-am dat seama că încearcă să-mi spună ceva anume, ce eu nu pricepeam. "Păi sunt de toate, şi tradiţionale japoneze, şi vegetariene, şi vegan, şi kosher, şi halal", îi spun, încercând să enumăr toate formele de mâncare cunoscute. "Tu ce vrei?" "Pot mânca orice, atât timp cât nu omor nimic viu. Asta e religia în care am crescut. O religie veche de multe mii de ani, care astăzi mai are doar foarte puţini practicanţi." Abia atunci am început să mă lămuresc. "Nici pâine nu mănânci?" "Nu, pentru că pâinea se prepară din seminţe. Ar fi ca şi cum aş ucide o viaţă nouă, potenţială."
(Bucureşti, februarie 2020)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Un demonTrobriandO după-amiază griAltfelSixty-FourToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate