Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Terra Sancta (3)


Augustin Ioan

03.03.2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Nu se poate să mergi în Israel fără să ajungi în centrul lumii, la Ierusalim. Şi, aici ajuns, să nu baţi Via Dolorosa, ajungând pe Muntele Căpăţânii, Golgota, la Biserica Sfântului Mormânt. Ce ştim sigur, după restaurarea recentă, este că acolo a fost un mormânt şi că piatra de deasupra lui era din secolul al IV-lea. Am fost acolo şi în vremea restaurării, prin 2016. Mormântul era, cum se şi cuvine, gol. Dar restaurarea pare să fi dovedit că vorbim de perioada lui Constantin cel Mare şi a mamei sale, Elena, nu (doar) de epoca cruciaţilor. De altfel, trebuie vizitată şi capela aflării Sfintei Cruci, în subsoluri, opusă sfântului mormânt faţă de axa bisericii celei mari. Cât cobori, pereţii sunt marcaţi cu mii de cruci, multe rămase de la cruciaţi, zgâriate în piatră.

Paza este asigurată de arabi creştini. Şeful pazei, în 2006, la prima vizită, era un ofiţer, Saliba, care ne-a dus prin spaţii care nu se vizitează, inclusiv o cameră a relicvelor care ar face să pălească orice lăcaş deţinător de sfinte moaşte din lume, poate mai puţin pe acelea unde sunt îngropaţi apostoli (Sf. Petru, Sf. Andrei, Sf. Iacob, fratele Domnului, Sf. Toma, Sf. Ioan). Întrucât de data aceasta ne-am dus într-o zi oarecare şi foarte de dimineaţă, am fost foarte puţini vizitatori, iar accesul pe Golgota era închis. La plecare se deschisese, dar deja erau cohorte de pelerini ruşi şi români care aşteptau să urce. Dedesubtul altarului răstignirii este aşa zisul mormânt al lui Adam: sângele lui Iisus ar fi căzut pe ţeasta acestuia, iar scena este reprodusă în icoana Deisis, cea care încununează iconostasul tuturor bisericilor ortodoxe: Iisus pe cruce, privind spre mama sa, aflată de-a stânga cum privim, căreia Iisus i-ar fi spus că o încredinţează lui Ioan, ucenicul preaiubit, aflat în dreapta.

Aţi auzit de sindromul Ierusalim: mai cu seamă pelerinii, cei care (re)fac drumul Golgotei, par să fie predispuşi la forme radicale de devoţiune, ajungând în locul istoric (?) şi geografic (?) exacte, ale Răstignirii. Semnele de întrebare se cuvin, câtă vreme protestanţii cred că altundeva, în Grădina Ghetsimani, s-ar afla mormântul adevărat; în 2007, filmul lui Cameron despre descoperirea unui al treilea potenţial mormânt, purtând inscripţia Iisus, fiul lui Iosif, a făcut ceva furori, dar s-a demonstrat rapid că era vorba despre o falsă identificare. Când spui AICI şi arăţi locul, se produce o coliziune între locul din Noul Testament, care e un loc textual, mai degrabă simbolic şi locul fizic, din oraşul real. Mărturisesc spăşit că nu numai că nu sufăr de sindromul Ierusalim, ci, dimpotrivă. Ceea ce nu înseamnă că nu mă prenumăr printre cei care cred că oraşul, deloc o proiecţie a celui ceresc din Biblie, este unul dintre cele mai semnificative oraşe văzute vreodată...


 
 

 
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer